În Duminica a 33-a după Rusalii, Înaltpreasfinţitul Părinte dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, ajutat de un ales sobor de preoți și diaconi în frunte cu Părintele Protoiereu Iulian Mărgineanu a săvârșit Sfânta Liturghie și slujba de sfințire a Bisericii cu hramul «Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil» din Parohia Roșia de Amaradia, filia Dealul Viei, Protoieria Târgu-Cărbunești, judeţul Gorj. Slujba sfântă și întregul ceremonial s-au desfășurat în acordurile Grupului psaltic al Catedralei Mitropolitane «Sfântul Mare Mucenic Dimitrie» din Craiova!
“Sfințirea Bisericii din Dealul Viei a fost un eveniment deosebit”
Cu acest prilej, preotul paroh Sanda Alin Narcis a fost hirotesit iconom stavrofor, iar preotul Pițoacă Adrian a fost hirotesit iconom. Au primit gramate chiriarhale de mulțumire din partea Mitropoliei Olteniei: Primarul comunei, prof. Liviu Cotojman, domnul avocat Marius Răducan, împreună cu enoriașii: Codreanu Aurel, Clipici Tatiana și Flueraș Gheorghe. În mesajul său de mulțumire, primarul Comunei Roșia de Amaradia a spus că: “Sfințirea Bisericii din Dealul Viei a fost un eveniment deosebit, pentru că am fost onorați că Mitropolitul Olteniei a fost prezent pentru a sfinți o biserică frumoasă, construită într-o perioadă de numai doi ani și ceva, prin eforturi care privesc, iată, contribuția unui 
cetățean care merită respectul nostru, deoarece și primăria s-a implicat la finalizarea acestei investiții. Deci, comunitatea s-a implicat decisiv, aș putea spune, pentru că am apelat la înțelepciunea și la înțelegerea cetățenilor din localitate. Oamenii au fost receptivi de a participa cu diferite contribuții, după posibilități, ceea ce reflectă bunătatea oamenilor din acest sătuc de numai cincisprezece familii”, a arătat în finalul cuvântului său edilul localității, subliniind că aceasta este cea de-a doua sfințire a unei biserici în decurs de aproape un an!
“În biserică, ne simțim cu toții copii ai Lui Dumnezeu”
La finalul Sfintei Liturghii, Mitropolitul Olteniei, după ce l-am ascultat în ultimele zile vorbind cu atâta clarviziune și cu înaltă competență despre marele sculptor, Constantin Brâncuși, de această dată a pus cu evlavioasă înțelepciune multă căldură în inimile celor aproape trei sute de credincioşi prezenți la slujbă, printr-un minunat cuvânt de învăţătură, spunând că biserica este nucleul vieții spirituale din multe sate gorjene, de aceea: “Am venit azi, să sfințim această biserică, așa cum în biserică venim și ne botezăm, în biserică venim și ne spovedim, în biserică venim și ne cununăm, tot în biserică venim și ne înmormântăm. Ca să așteptăm viața veșnică, să așteptăm judecata din urmă și Împărăția Cerurilor. Dintre toate clădirile care sunt în satul nostru și în comuna noastră, niciuna nu are o importanță așa de mare ca biserica! E singura care se numește «Casa Lui Dumnezeu»! Pentru că, într-adevăr, e Casa Tatălui Ceresc, zidită de Fiul Preascump și de Duhul Sfânt, astfel că atunci când venim la biserică, noi ne simțim mai mult ca la noi acasă. Prin urmare, astăzi, în bisericuța aceasta atât de mică suntem strânși unii lângă alții, lucru pe care n-am putea să-l facem și nici nu am putea să acceptăm să fim în alte locuri într-o asemenea aglomerație. Dar, aici în biserică, ne simțim unii lângă alții, oameni maturi, oameni în vârstă, bătrâni, copii, pentru că suntem cu toții copii ai Lui Dumnezeu și nu putem să fim altfel decât într-o iubire, cu ochii și cu gândul la Dumnezeu și cu privirea la sfântul altar, unde se jerfește Mântuitorul Iisus Hristos ca un miel nevinovat și de unde noi primim sfânta împărtășanie pentru iertarea păcatelor și viața de veci”, a precizat înaltul ierarh!
«Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosul!»
În continuare, Chiriarhul Eparhiei Olteniei a deslușit adâncul înțeles al Pildei «Vameșului și fariseului», tâlcuind cu vădită aplecare morală necesitatea pregătirii fiecăruia dintre noi, atunci când venim la biserică, dându-ne chiar exemplul celor doi oameni din Pericopă: “Fariseul, care se considera bun, se considera drept, se considera lipsit de păcat, a venit mai înaintea celuilalt, s-a apropiat de altar și cu semeție, cu mândrie, cu slavă deșartă se ruga la Dumnezeu, mai mult atrăgând atenția că el este om 
desăvârșit, om drept. «Doamne, mulțumescu-Ți că nu sunt ca acest păcătos, ca acest vameș, postesc, mă rog, dau zeciuială, fac toate cele ce sunt scrise în lege»! De departe, abia intrat în biserică, vameșul, care se considera un om păcătos, care n-avea ce să aducă înaintea lui Dumnezeu, exemplu de faptele sale, și nici ochii nu putea să-i ridice la cer, nici smerenie prea adâncă. Ei, bine, el zicea cu o voce stinsă aproape: «Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosul!». Era conștient, vameșul, că înaintea lui Dumnezeu, care știe toate, înaintea celui care vede toate, înaintea celui care vede toate, înaintea celui care cunoaște toate, nu poți să te lauzi și nu poți să spui că ai făcut mare lucru. Dimpotrivă, cum omul este aplecat spre fapte rele și gândul său este înclinat spre cele trupești, încă de la naștere, ce ar fi putut să spună vameșul, în asemenea momente de analiză și de cercetare a conștiinței sale? Evident că nu putea să spună decât: «Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosul!», pentru că numai Dumnezeu este Acela Care știe ce putem spune în asemenea momente, Atotștiutorul să fie milostiv față de păcatele noastre, să ne ierte pentru greșelile noastre. Mântuitorul Hristos, prezentând acest exemplu de rugăciune, ne-a arătat felul în care trebuie să ne rugăm înaintea Lui Dumnezeu. Ca să cerem ceva Atotputernicului Dumnezeu, avem nevoie de multă conștiinciozitate, de multă smerenie, de multă obiectivitate! Nu poți cere de la Dumnezeu cu gând mândru și semeț! Pentru că Dumnezeu, spune Sfânta Scriptură, celor mândri le stă împotrivă”, a atras atenția Înaltpreasfințitul, deoarece, dacă fiecare dintre noi privim păcatele din sufletul nostru, vom vedea rănile pe care acesta le-a produs în viața noastră, și când venim la Dumnezeu, nu suntem altceva decât oameni răniți sufletește, oameni bolnavi sufletește și în mare suferință, oameni cu multe păcate și cu multă întunecime în calea vieții noastre. Așadar, iată care a fost marea pedeapsă și marele păcat al fariseului, că el s-a crezut foarte bun înaintea lui Dumnezeu, dar niciodată nu trebuie să ne înfumurăm asemenea lui, pentru că virtutea nu are margine, a întărit Chiriarhul nostru binecuvântat de Dumnezeu!
“Felicităm pe toți care v-ați ostenit să faceți aici «Casă Lui Dumnezeu»”
În încheierea minunatului său cuvânt de aleasă învățătură duhovnicească, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit a ținut să întărească faptul că toate faptele noastre bune, dacă sunt făcute cu smerenie, primesc binecuvântare de la Dumnezeu, sunt lăudate de sfinți și sunt apreciate de Tatăl Cel Ceresc, Atotputernicul, Care ne învață întotdeauna să fim blânzi și smeriți cu inima! Amintindu-ne că urmează o perioadă de înmugurire a credinței noastre, Întâistătătorul bisericilor din toată Țara Olteniei a spus în cele din urmă: “Așadar, cu această sfântă Duminică, începem perioada premergătoare Postului Mare. După câteva săptămâni, vom intra în Postul cel Mare, post care, trebuie să ne silim cu toții să-l respectăm și să-l ținem. Căci, postul este tămăduitorul bolilor. Postul este vindecătorul durerilor și al suferințelor. Postul este dătător de înțelepciune și de minte. Postul este Pacea casei! Pacea noastră, a prietenilor, a apropiaților. Postul este cea mai sfântă armă cu care luptăm împotriva diavolului, așa cum ne spune Mântuitorul Hristos: «Acest soi de draci, nu iese decât numai cu post și prin rugăciune!». Așadar, să ne pregătim de pe acum de felul cum trebuie să ne rugăm, ca rugăciunea vameșului: «Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului», să ne ferim de mândria și de slava deșartă a fariseului și să venim la biserică întotdeauna, ca să ne rugăm milostivului Dumnezeu să cerceteze viața noastră, să ne mângâie cu mila Sa cea bogată, să ne dăruiască tot ceea ce este de trebuință sufletelor noastre. Așadar, mulțumim Lui Dumnezeu pentru această sfântă zi, mulțumim Tatălui Ceresc pentru că a ajutat pe cei care s-au ostenit la construcția acestei sfinte biserici, îi felicităm pe toți, pe părinții preoți, pe primar și pe dumneavoastră, pe toți, care v-ați ostenit să faceți aici «Casă Lui Dumnezeu», casa dumneavoastră, în care să fiți întotdeauna primiți de Tatăl Cel Ceresc, să vi se asculte rugăciunea și să vă primească jertfa dumneavoastră și osteneala dumneavoastră. Dumnezeu să vă binecuvânteze și să vă întărească mereu cu al Său Har și cu a sa Iubire de oameni, în vecii vecilor, Amin”!
Profesor, Vasile GOGONEA
