Cultura

SEMNAL întârziat – MĂIASTRA 2011, între Eminescu şi Caragiale

 | 19 ianuarie 2012, 19:08 | 0 comentarii | 

raport2497Nu doar coperta primă a recentului număr al publicaţiei trimestriale Portal-MĂIASTRA este superbă, ci întreg conţinutul e dens, echilibrat, cu mult peste şi aşa destul de înaltul ei nivel literaro-cultural cu care şi-a obişnuit cititorii.

Semnatura eletronica CertDigital

Că tot vorbeam de prima pagină. I se dă Cezarului ce-i al cezarului: prin două eseuri închinate Poetului Nepereche – Mihai Eminescu, dar şi sublinierea importanţei Centenarului I.L. Caragiale, la anul 2012 mă refer, prin eseul „O interpretare platoniciană a <<Scrisorii pierdute>>”, semnat de Cezar Braia-Baraschi. Autorul valoros şi prolific George Popa, bun cunoscător al Eminescului, recidivează şi în pag. 5 prin „Luceafărul – opera non finita”. Ar fi impropriu să-i enumăr şi laud aici meritele creatorului proiectului admirabil care este Portal-MĂIASTRA, distinsul scriitor Zenovie Cârlugea. Care-i şi prim-redactor, aşa cum a trudit Mihai Eminescu la Timpul, dar şi liantul pleiadei de colaboratori, operatorul şi tehnoredactorul, uneori, minunatei creaţii despre care facem vorbire în aceste modeste rânduleţe. Prin bogatul sumar şi structurarea excelentei reviste ce ne pune în încurcătură, spaţiul ce-l acordăm nefiind pe măsura evenimentului MĂIASTRA nr. 4/2011, ne obligă să recunoaştem un viciu al acestor vremi. Cultura nu se bucură de banii şi cititorii de care slujitorii limbii române ar avea nevoie. Ţinuta grafică şi hârtia de calitate ne oferă ocazia să regretăm, uneori, puţinătatea imaginilor. Inclusiv la paginile dedicate Titanului de la Hobiţa – nemuritorul Brâncuşi. Poetul, criticul literar şi brâncuşiologul Lucian Gruia are disponibilităţi bine puse în valoare de factotum-ul Zenovie Cârlugea. Nu lipsesc nici tinerele condeie, în varii genuri literare, dar nici semnătura sensibilei Doamne Sorana Georgescu-Gorjan. La o trecere în revistă a consistentului sumar al MĂIASTREI, recunosc, nu vom face faţă. Este motivul pentru care rugăm a fi iertaţi. A nu ştiu câta oară. La final, aş sugera o încercare de a gândi şi posibila trecere spre abonamente şi vânzarea unei publicaţii extrem de valoroase. Care, deocamdată, nu are preţ. Unul comercial, adică.

Ion Predoşanu

Articole asemanatoare



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

ECO JURNAL