Cultura

Sfântă Liturghie Arhierească la Mănăstirea Târgu Logrești, Protopopiatul Târgu Cărbunești, Județul Gorj

 | 05 aprilie 2017, 00:00 | 0 comentarii | 

În Duminica a cincea a Postului Paștilor(2 aprilie 2017), Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, ajutat de către Preacucernicul Părinte Protopop, Iulian Mărgineanu și de Preacucernicul Părinte, Preot Gheorghe Cioiu, de la Mitropolia Olteniei, împreună cu un ales sobor de preoți și diaconi, în prezența credincioșilor însetați de înțelepciune duhovnicească, a săvârşit Sfânta Liturghie la Mănăstirea Târgu Logrești, Protopopiatul Târgu-Cărbunești, în acordurile la strană ale Grupului psaltic al Catedralei Mitropolitane «Sfântul Mare Mucenic Dimitrie» din Craiova. În timpul slujbei euharistice, diaconul Constantin – Alin Stomlega a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Tunarii Vechi din Protoieria Băileşti, judeţul Dolj. Din fila îngălbenită a vremii, să reținem că Biserica Mănăstirii Târgu Logreşti este aşezată pe malul drept al râului Amaradia, în localitatea cu același nume, într-o pitorească vale în care, din păcate, în acea zi în care Dumnezeu îi chema pe oameni la rugăciune, unii săteni se hărniceau la muncile câmpului prea pârjolit de atâta uscăciune, în loc să se roage la Atotputernicul să sloboadă câțiva stropi de ploaie binefăcătoare din fântâna cerului! Să mai spunem că ultima renovare şi restaurare a sfântului lăcaş au fost încheiate la 9 septembrie 2012, de praznicul Sfinţilor Ioachim şi Ana, la hramul mănăstirii, când biserica mănăstirii a fost resfinţită de către IPS Părinte Mitropolit dr. Irineu.

Semnatura eletronica CertDigital

“Mântuitorul Hristos le-a spus Sfinților Apostoli, că El trebuie să pătimească pentru întreg neamul omenesc”
În cuvântul său de o aleasă învățătură duhovnicească, rostit la sfârșitul Sfintei Liturghii, Chiriarhul bisericilor de mănăstire și al bisericilor de parohie din Oltenia le-a vorbit credincioșilor despre textul Evangheliei în care se reamintește despre momentele premergătoare pătimirilor Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ale răstignirii și Învierii Sale. Cu mult timp înainte, Domnul le-a reamintit Sfinților Apostoli, ca ei să ia aminte și să înțeleagă, să nu se împuțineze cu sufletul și cu mintea, atunci când Îl vor vedea răstignit, iar “Ceea ce urma în viața Mântuitorului Hristos, a menționat Mitropolitul Olteniei, era cu totul deosebit și înfricoșător, așa cum spunem în rugăciune: «pătimirile cele înfricoșătoare ale Mântuitorului Hristos». De aceea, încă de la «Schimbarea la Față», Mântuitorul Hristos le-a spus Sfinților Apostoli, că El trebuie să pătimească pentru întreg neamul omenesc. Sf. Apostol Petru, auzind aceste cuvinte, a încercat să-L înduplece pe Domnul, ca să renunțe la această jertfă de a răscumpăra întreg neamul omenesc din robia morții și a diavolului. Atunci, Domnul, l-a mustrat aspru și l-a considerat «satana», spunându-i: «piei din fața Mea, satană, că nu cugeți cele de la Dumnezeu»! Din aceste cuvinte și din cele ce știm din Sfânta Scriptură, izbăvirea neamului omenesc din robia păcatului, nu se face decât numai prin Cruce! Este singura modalitate prin care Dumnezeu «spală» păcatele lumii, îl ridică pe om din robia satanei, din robia morții și a divolului. Acest «rău» care a intrat în firea noastră, atât de mult a corupt-o, încât nu putea să iasă decât numai prin vărsarea sângelui pe Cruce. Iar Domnul, întrucât S-a născut fără păcatul strămoșesc, pentru că această izbăvire, nu se putea realiza decât prin jertfă, El nu putea să săvârșească aceasta, decât, numai prin Cruce! Fiul Omului avea să pătimească, spune Sf. Evanghelist Marcu, citând cuvintele Domnului, iar după ce va fi batjocorit și răstignit de către iudei, va Învia din nou! La auzul acestor cuvinte, Sfinții Apostoli s-au întristat și au încercat să înțeleagă cele spuse de către Domnul, considerând că după acest moment de răstignire și de transformare, de biruire a morții, urmează ceva care să-L arate pe Mântuitorul Hristos, ca Împărat al veacurilor și Stăpân al lumii”, a menționat Arhieria Sa.

“Cel care își înfrânează mintea de la gânduri rele, de la toate cele pământești, acela lasă loc Lui Dumnezeu în sufletul său”
Adâncind conținutul Pericopei Evanghelice a Duminicii a cincea din post, ÎPS Părinte Mitropolit a subliniat modul în care cei doi Sfinți Apostoli, Iacob și Ioan s-au apropiat de Mântuitorul Hristos ca să stea de-a dreapta, în Împărăția Sa! Cuvintele Sfinților Apostoli, par să nu ia în seamă cele spuse de către Mântuitorul Hristos, pentru că această împărăție se «zidește» prin jertfă, prin Slavă Cerească, iar “Sfinții Apostoli, Iacob și Ioan, știu despre această Slavă Cerească, iar ei sunt încredințați că Domnul va da celor aleși ai Săi, acea «parte» a lui Dumnezeu, pentru că noi suntem «parte» din Dumnezeu, pentru că avem «suflarea» Lui Dumnezeu și suntem «suflarea» Lui Dumnezeu, pentru că la Sfânta Împărtășanie, noi ne împărtășim cu trupul și sângele Domnului și devenim cosangvinici, de același sânge cu El, devenim același trup cu El! De aceea, ne numim purtători de Dumnezeu, purtători de Mântuitorul Iisus Hristos, sau «purtați» de Mântuitorul Hristos, ori de câte ori ne împărtășim cu trupul și sângele Domnului! Este adevărat că această ședere a noastră și a Sfinților Apostoli, Iacob și Ioan, de-a dreapta și de-a stânga Domnului, se dă după Tatăl Cel Ceresc! Nu este o alegere la întâmplare! Tatăl Cel Ceresc ne așează de-a dreapta și de-a stânga, nu din întâmplare, ci, după osteneală și după nevoință! Fiindcă trebuie să avem niște merite, să avem «realizări», am zice noi! Cel care își «ofilește» trupul cu postul și rugăciunea, cel care își înfrânează mintea de la gânduri rele, de la toate cele pământești, acela lasă loc Lui Dumnezeu în sufletul său! Știm bine cu toți că nu putem să avem mintea în două locuri, în același timp. Cu atât mai mult, la rugăciune! Dacă mintea noastră este la Dumnezeu, ea rămâne numai la Dumnezeu! Iar, dacă mintea noastră e «furată» de cel «rău», ea rămâne la cel «rău»! De multe ori citim sfintele rugăciuni, «Psaltirea» sau «Pravila», dar, ne fuge mintea! Dar, să știm că atunci când mintea nu mai este la rugăciune, este în altă parte, iar rugăciunea noastră este «seacă»! Așadar, uneori avem impresia că ne-am rugat, dar, mai degrabă, numai buzele noastre au rostit rugăciunea și numai ochii au privit literele din cartea de rugăciuni. Dar, dacă mintea este la Dumnezeu, «dulceața» rugăciunii, această plăcere și această bucurie pe care o transmite Cuvântul Lui Dumnezeu, se așează în interiorul nostru, devine ca o «înviere» duhovnicească”, a rostit cu elocință Arhiereul nostru.

“În «urcușul» nostru spre Înviere, suntem permanent păziți, permanent ajutați de Puterea Lui Dumnezeu”
În cuvântul de încheiere a pilduitoarelor sale învățături duhovnicești, Mitropolitul Olteniei a spus că atunci când avem credință cu adevărat: “Crește făgăduința Lui Dumnezeu de a fi de-a dreapta și de-a stânga Sa în Împărăția Cerurilor, pe care toți suntem chemați s-o moștenim, pentru că, așa cum spune Mântuitorul Hristos: «Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, de moșteniți Împărăția Cerurilor!». Aceste cuvinte le-au înțeles, atât Sf. Apostol Ioan, cât și Sf. Apostol Iacob, după Înviere, când au văzut și au înțeles cu adevărat Slava Cerească, Sf. Ioan mărturisind: «Ceea ce ochii noștri au văzut, ceea ce mâinile noastre au pipăit, aceea vă mărturisim!». Deci, a sta de-a dreapta și de-a stânga Mântuitorului Iisus Hristos presupune o jertfă, presupune o osteneală, iar sfinții au fost cu adevărat «pionieri», care au câștigat aceste porunci cerești, au fost «laureați» ai acestor daruri dumnezeiești, pentru că s-au nevoit și s-au ostenit pentru viața aceasta pământească. Deci, în «urcușul» nostru spre Înviere, suntem permanent păziți, permanent ajutați de Puterea Lui Dumnezeu, și suntem siguri că vom moșteni viața cerească! Pentru că nu trebuie să ne luăm după cugetarea omenească, unde stăpânitorii lumii, care au dobândit aceste calități prin forță, prin dictatură, stăpâneasc popoarele, dar acolo în ceruri, cei care stăpânesc sunt servitorii tuturor, adică, aceia care îi slujesc pe cei neputincioși, cei care îi ajută pe săraci, pe cei bolnavi, pe cei care sunt în greutăți și în mari primejdii. Aceia sunt cu adevărat mari în Împărăția Lui Dumnezeu. Așadar, urmându-L pe Domnul, vom merge cu putere, cu Slavă, spre Sfânta Înviere, când ne vom împărtăși cu toți de Lumina Cerească, iar până atunci, mai avem ceva timp de post și rugăciune, de Spovedanie. Și cu aceste daruri duhovnicești ale Bisericii, de bună seamă că vom fi curați și cu ochii luminați ca să intrăm în «cămara» cerească a Împărăției Cerurilor, când Mirele ceresc va intra împreună cu noi și ne va împărtăși cu bucuria cerească, acolo unde nu e întristare, nici suspin, ci, viață fără de sfârșit, Amin”!
Profesor Vasile Gogonea

Articole asemanatoare



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

ECO JURNAL