Într-o lume nebună-nebună, cu tot felul de năzdrăvănii, scandaluri şi crime iată că mai există şi gesturi speciale. De sublimă normalitate, aşa cum rar se mai întâmplă.
Cu vreo două săptămâni în urmă, m-am trezit cu un telefon de la fiica unui bun prieten – nea Vasile C. Vulpe, de loc de prin Roşia Jiu, un om veşnic tânăr la cei 86 de ani ai săi, pe care i-a împlinit mai demult. Mă ruga să particip la aniversarea a 60 de ani de căsnicie ai distinsei doamne Elena cu soţul său drag Vasile C. Vulpe. Un om trecut prin multe, maistru mecanic de mare succes în mineritul Gorjului, inventator celebru – cu două medalii pentru Locul I, două pentru Locul II, alte două pentru Locul III şi mai multe Diplome speciale la Saloanele naţionale de inventică dinainte de 1989.
Totul se petrecea în cea mai mare taină şi am fost rugat să nu scriu nimic despre iminentul eveniment, adică să nu-l anunţ căci nea Vasile e abonat la cotidianul de suflet al gorjenilor – Gorjeanul şi aş deconspira ceea ce se dorea a fi o surpriză totală.
Ca om de cuvânt, evident că n-am anunţat evenimentul, dar joia trecută, cu câteva minute înainte de ora 17.00 am fost la restaurantul Hotelului de trei stele Palace, de pe strada Progresului, în imediata apropiere a Pieţei Mici. Lume multă, lume bună formată din fiice, copii, gineri, nurori, nepoţi şi nepoate, dar şi naşii extraordinarilor şi recunoscătorilor copii ai cuplului Elena şi Vasile C. Vulpe aşteptau cu emoţie sosirea sărbătoriţilor. Care n-au întârziat mult, făcându-şi apariţia. Într-un moment în care luminile din salonul restaurantului Hotelului Palace s-au stins.
Bătrânii exemplari Elena şi Vasile C. Vulpe au intrat în aplauzele tuturor ce abia îi aşteptau şi s-a început cu un frumos şi meritat cântec: „Mulţi ani trăiască!” Buchete de flori, îmbrăţişări, blițurile aparatului fotografei profesioniste Graţiela Despina Ungureanu, în vreme ce un cameraman înregistra totul – imagine şi sunet. Ce mai, o atmosferă superbă, greu de descris. Nea Vasile C. Vulpe şi iubita sa consoartă încă nu ştiau ce se întâmplă. Şi cum nea Vasile venise păcălit că trebuie să participe la ziua unui bun prieten, nu-şi luase cu el ochelarii şi nici aparatul auditiv.
Când mi-a venit rândul să-i strâng mâna, să-i spun La mulţi şi foarte mulţi ani, cu bucurii!, recunoscându-mă după voce m-a întrebat dacă-s Ion Predoşanu.
Cu toţii am luat locul la mese şi i-am ascultat cu încântare Cuvântul de mulţumire, din care uşor poate ieşi un interviu pe care-l amân pe altădată. A făcut multe la viaţa Lui de Om cu o mare. Le-a fost prieten marilor poeţi ai Neamului românesc Adrian Păunescu şi Grigore Vieru, pe care personal l-a adus de trei ori în Gorj. Lui Grigore Vieru i-a dedicat şi un poem – Închinare, iar cel mai mare poet român din Basarabia i se adresa cu Frate Vasile!
Iar Fratele Vasile C. Vulpe le-a făcut tablouri lui Adrian Păunescu şi Grigore Vieru, pe care le-a donat Bibliotecii Judeţene Christian Tell, Casei de cultură din Rovinari şi nu numai. Este aproape gata, în proporţie de 99%, zice dumnealui, un bust în bronz al lui Grigore Vieru, ce va fi dezvelit în holul CEO şi este sponsorizat de distinsul om de afaceri şi mare iubitor de cultură Viorel David, patronul ARTEGO.
Ar mai fi multe de spus, nea Vasile C. Vulpe fiind şi Cetăţean de Onoare al urbei Rovinari, iar peste puţin timp va apărea de sub teascurile unei tipografii târgujiene o carte neromanţată, deşi viaţa sa este un veritabil roman, despre multele fapte bune ale Omului de mare omenie Vasile C. Vulpe.
ION PREDOŞANU
Fotografie de Graţiela Despina Ungureanu
