În deceniul care se încheie în ziua Solstiţiului de iarnă, deceniu de care ne vom aminti cu durere (Cui dolet, meminit: Cine plăteşte îşi aminteşte), încercăm să scurtăm viitorul Republicii Române, cu un nou locatar la Cotroceni….Încercăm, dar ne este teamă să ghicim! Teama, deoarece pe majoritatea românilor credincioşi democraţiei i-a
cuprins un „TAEDIUM VITAE” -dezgust de viaţă uriaş!…
În ultima lună care a trecut de la 6 noiembrie (al doilea tur al prezidenţialelor-unde „acei tineri frumoşi şi liberi”, despre care marele Marin Preda, scria, că: „tinereţea e o TRUFIE, rareori o VALOARE”, au încercat să incendieze România, să creeze perimetre „de foc” în marile oraşe, ca apoi să trâmbiţeze toată presa de dreapta, că: „şi-au luat ŢARA înapoi!”…(spre ştiinţa acelor cu puţini ani, un „Musatism: „Să nu uite tinerii că mustul se transformă în vin nou, numai cu ajutorul butoaielor vechi, şi tot nea Tudorică spunea: „Nu sfâşiaţi bătrânii cu colţi tinerei. E ca şi cum aţi muşca din ramuri cu dinţii de lapte!”
Dar: „Errare humanum est.” şi cum spunea Marele Victor HUGO.
„Neprevăzutul…acel arogant nu ştiu ce în mâinile căruia omul este o jucărie.”
Şi în consecinţă Ponta s-a încrezut prea mult în şeful de campanie şi în alţi colegi, nu s-a pus în gardă, a minimalizat forţele informaţionale prezente şi…a pierdut.
Şi odată cu el, am pierdut şi noi românii cu vederi democratice…
Şi în loc să stea în ţară a plecat…la Mecca (vorba vine!)
Şi înainte de a pleca l-a felicitat (pe nerumegate!) pe rivalul său fără a zice, nici „pâs! faţă de neregulile făcute de oamenii lui Blaga şi „lupii tineri” – „aghesmuiţi „c-o otravă
revanşardă celor care abia aşteaptă să pună LABELE pe România…
Aşa cum spuneam, se observă o atmosferă de dezgust, de scârbă faţă de trecutul din deceniul obsedant (al doilea), faţă de prezentul incert şi…viitorul şi mai incert.
Răsfoind atât presa tipărită, cât şi de pe oglinzile TV „ţâşneşte” şi de acolo, acelaşi „taedium vitae”, şi parcă o „punere în gardă”, de ATENŢIE MĂRITĂ, că nu stim „ce va FI!”…
Sunt sătul de discordie, şi vreau: „Concordia laetitiam, discordia tristitiam parat” (Înţelegerea procură veselie, dezbinarea, mâhnire.”…Că mi s-a urât, cu urâtul RĂULUI…
PS: Am observat o atenţie deosebită, parcă “o punere în gardă” la mulţi ziarişti. Iar un cunoscut om de televiziune, se plângea că la televiziunea unde lucrează, se numără pe degetele de la o mână, „patrioţii adevăraţi”.
Urez românilor un viitor mai frumos şi să nu uite în această perioadă plină de FĂŢARNICI, ca (vorba lui IORGA): „Şarpele e odios nu pentru că muşcă, ci pentru că se ascunde ca să muşte”.
Şi le amintesc „LEGEA POLARITĂŢII: „Totul este dublu; orice lucrare are doi poli; are două extreme; asemănătorul şi neasemănătorul au aceeaşi semnificaţie; polii opuşi au o natură identică, însă de grade diferite; extremele se ating; toate adevărurile nu sunt dec ât semiadevăruri; toate paradoxurile pot fi conciliate”.
…Să sperăm că urmează să stăm sub semnul POLULUI BUN!…
Gh.Rădulescu
