Teodor Voicu – 60 de ani de viaţă

Către finele anului 2015 am intrat în posesia ultimei cărţi semnată de prof. Teodor Voicu şi fiica sa, Elena Ştefania Pânişoară, şi cum altfel decât cu dedicaţie de la autori. Dacă nu mă înşel este cea de-a cincea carte apărută până în prezent, volume scrise de acest inimos dascăl de Istorie-Filozofie. Teodor Voicu, născut pe melegurile satului Bobu, în urmă cu 60 de ani, unde a urmat şi cursurile Şcolii Generale 8 ani de zile, având o minte sclipitoare şi o sete de cunoaştere, fără biblioteci şi cărţi acasă, elevul de la acea vreme a absolvit an de an şcoala generală numai cu premiul I. A dat examen la Liceul Pedagogic din Târgu-Jiu unde a intrat primul pe listă şi a strălucit ca elev, terminând ca şef de promoţie. Teodor Voicu a făcut parte din lotul olimpic al Liceului Pedagogic participând la faza naţională la diferite concursuri de literatură care se ţineau la vremea respectivă. În mintea sa de elev a avut drept model pe un alt fiu al satului Pompiliu Marcea din Colibaşii Gorjului, sat vecin cu satul Bobu, care a ajuns pe cele mai înalte trepte ale culturii române. Teodor Voicu deşi se remarcase în literatură se hotărăşte să dea admitere la Facultatea de Filozofie – Istorie a Universităţii Babes Bolyai din Cluj – Napoca, pe care o va absolvi într-un mod remarcabil. De remarcat faptul că atat Teodor Voicu, cât şi fratele său mai mare, Voicu Constantin, un eminent profesor de matematică într-un judeţ din Ardeal unde a fost mulţi ani şi Inspector Şcolar General, proveneau dintr-o familie de ţărani, de oameni simpli din satul Bobu, dar buni gospodari şi cu credinţă în Dumnezeu. După absolvirea facultăţii devine profesor de istorie la Şcoala Gimnazială din Albeni. În continuare profesorul Voicu caută să se perfecţioneze prin studiu şi documentare permanentă pentru a fi preţuit de elevi, pentru a-şi onora profesia de dascăl, promovând gradele didactice într-un mod remarcabil. Pe toată perioada de dascăl a dat dovadă de verticalitate, iar refuzul de a deveni lacheul cuiva l-a costat promovarea pe măsura calităţilor sale de dascăl, cât şi ocuparea unui post la o şcoală din municipiu, într-o vreme când erau promovate în funcţii persoane periferice care nu aveau nimic în comun cu competenţa şi valoarea profesională. La Albeni îşi întemeiază o familie, acolo se nasc cei doi copii, Ştefania şi Marian, şi tot acolo îşi doarme somnul de veci soţia, Maria, tot absolventă a Liceului Pedagogic şi cadru didactic desăvârşit. Teodor Voicu fiind un cadru didactic bine pregătit, cu o cultură vastă şi foarte ambiţios a reuşit în anii trecuţi să câştige locul I la un concurs de Istorie şi tradiţii ale romilor, ţinut la Iasi cu elevi de la Albeni. Iata că a făcut performanţă şi la o şcoala dintr-un sat al Gorjului, însă nu a putut să aibă parte de un post la oraş nemaivorbind să ocupe vreo funcţie în cadrul învăţământului gorjean. Pe lângă activitatea didactică prof. Voicu şi-a dedicat timpul şi scrisului. Cartea “Decembrie 1989 sau minciună cât secolul” aparută la Editura Academică Brâncusi din Târgu-Jiu semnată de Teodor Voicu şi fiica sa, Elena Ştefania Pânişoară, este prefaţată de prof. dr. Ion Popescu Brădiceni. În carte sunt adunate articole publicate de-a lungul timpului în reviste şi ziare, majoritatea în paginile ziarului Gorjeanul.
În cuprinsul lor, articolele prezentate în carte tratează diferite domenii de activitate de la literatură, istorie etc., până la evocarea unor oameni de cultură, mari dascăli gorjeni şi nu numai, care au şlefuit ca un diamant de-a lungul timpului elevii lor pentru a ajunge oameni de nădejde în societate, nu cum se întâmplă astăzi în învăţământul românesc. Profesorul Teodor Voicu ne apare în ipostaza de apărător fervent al moralităţii la care putem accede prin istorie, literatură, religie şi muzică. De remarcat este faptul că indiferent de situaţie, prof. T. Voicu nu a cedat în faţa non-valorilor şi a refuzat orice formă de compromis cu acestea, rămânând un om cu o verticalitate şi moralitate demne de urmat.
Ion Marcea