Profesorul Constantin C. Giurescu afirma că viaţa unui popor se leagă strâns de pământul unde locuieşte, acesta determinând istoria acestuia. Pentru a cunoaşte istoria satului Piscoiu trebuie să cunoaştem locurile în care s-au născut, au trăit şi au trecut în lumea de dincolo locuitorii acestei aşezări multiseculare din comuna Stejari, semnificaţia acestor meleaguri de moşneni.
Toponimicul (<fr. toponimique) este un nume propriu de localitate sau forme de relief cu nuanţă geografică şi istorică, denumind un loc, natura şi dimensiunea terenului, nume de arbori care 
predomină pe un teren, nume de dealuri, de proprietăţi, nume de ape sau locuri cu apă etc.
Vom evidenţia din toponimicele satului Piscoiu, dar şi a împrejurimilor, în ordine alfabetică, locurile constituind povestea vieţii acestor oameni minunaţi.
Amărăzuia- un râu care în cursul lui spre Sud (circa 35 de km lungime, 11 km parcurgându-i pe teritoriul satului Piscoiu) străbate satele Piscoiu, Popeşti, Hurezani, Cordeşti, Băloşani şi se varsă în Amaradia. Picătură cu picătură se adună din izvoarele de la „Rădescu”, primeşte apele văilor producând, mai ales primăvara, adevărate dezastre pentru oameni, case şi grădinile lor.
Blidaru (<slavul Blidu+ sufixul –aru)- pisc la vestul stejarului de la şcoala din Popeşti. Denumirea este de la numele unei persoane sau de la ocupaţia acesteia.
Boiereasca ( vine din slavonă)sau Arghiloapa- pădure şi păşune în nordul Piscoiului, denumirea venind de la o întâmplare cu turma de porci a boierului Arghip din Logreşti.
Botea- vâlcea în estul satului Popeşti.
Cioacă (origine slavă, popular)- vârful unui pisc, al unui deal.
Crivină (regionalism)- ogor aşezat de o parte şi de alta a Amărăzuii.
Curătura Horgii (regionalism)- teren redat agriculturii sau păşunatului în urma defrişării pădurii din Horga.
Dadu- pisc şi vâlcea la est de şcoala din Piscoiu. De la Dadu, proprietarul terenului, avem astăzi numele de familie Dădulescu (Dan Dădulescu a fost primar).
Dealul cu Sania- loc în partea de nord a satului, altădată plin de păduri prin care treceau poştalioane dinspre Hurezi spre Vâlcea, atacate şi prădate de haiduci, abandonate de proprietari. O legendă aminteşte că oamenii mergeau după lemne, chefuiau la cârciuma din pădure, apoi coborau dealul cu săniile pline de lemne.
Dealul Piscoiului- între văile râurilor Amărăzuia şi Horga (în denumirea dealului se încadrează şi denumirile Dealul Copităneşti şi Dealul Horgii).
Dosul Creţului- loc în pantă, o perioadă, proprietatea lui Ilie Chişamera, zis Cocoşel, un vânător pasionat al locului.
Drumul Lupilor- terenul care desparte casele de la obârşia Piscoiului de casele din cătunul Măicani. Odinioară, casele fiind rare, lupii treceau în voie pe acolo.
Dealul Măgurii (origine albaneză)- deal care separă Ploscuţa de satul Popeşti.Din deal pornesc diferite culmi de unde apar izvoare cu apă, căutate de localnici.
Grainu (de origine germană)- păşune sau teren agricol.
Horga ( cuvânt de origine tătară „Horbuga”)- pârâu care izvorăşte de lângă Bodimiru, curge pe valea Horgii şi se varsă în Amărăzuia, la Podul Horgii.
Hududoi (regionalism)- mai multe locuri din Piscoi prin care se scurge apa, atunci când plouă. Poartă denumiri după numele propietarului peste al cărui teren trece (Hududoiul lui Belgun etc.)
Iapa ( <latinescul equa)- pisc la vest de matca Horgii, probabil nume de animal sau poreclă de femeie, nume atribuit în urma unei întâmplări.
La Fântâna (<latinescul fontana) lui Victorean, cea a lui Stăiculescu etc., denumiri după numele celui decedat şi căruia i-au făcut o fântână din lemn, pentru pomenire.
La Gâldan (regionalism)- locuri în care se adună apa de ploaie, sau terenul are un izvor care seacă atunci când este secetă.
La Linie (<lat. linea, împrumutat prin filieră franceză)- locul unde au fost amplasate primele case şi primul cimitir din Piscoiu, în prima jumătate a secolului al XVI-lea.
La Rugini (<latinescul aerugo)- loc cu apă oxidată, ruginită în nordul localităţii.
Lazăru- pisc şi vâlcea în satul Piscoiu, de la numele unui locuitor.
Matcă (< bulgară)- locurile (valea) prin care curg Amărăzuia şi Horga.
Mesteceni (<latinescul masticinus)- locul pe care este amplasat cimitirul din Piscoiu, odinioară fiind acolo o pădure de mesteceni.
Nucii ( <latinescul nux,nucis) lui Şonei- locul pe care este amplasat cimitirul din Voivoda, odinioară plin de nuci.
Oagă ( de origine maghiară) sau Hoagă- vâlcea cu maluri abrupte şi vegetaţie puţină.
Padină (<bulgarul padina)- poieniţe sau locuri plane pe dealuri.
Pe Pirtea- pisc pe teritoriul satului, toponimul revenind de la numele celui care a locuit acolo, un anume Pirtea.„ pisc”(deal înalt) şi sufixul „-oi”sau, după legendă, de la un cioban cu oile (Piscu oii).
Piscu Horgii, Piscul lui Ciocioi- locuri înalte care se ridică deasupra unor văi sau au anumiţi proprietari.
Piscu Creţului- în estul satului Popeşti, (Creţu a avut urmaşi, la sfârşitul secolului XV, în satul Creţeşti) teren dat proprietarului, cu acte, de domnitorul Vlad Călugărul (1482-1495).
Piscul Măicanilor, Piscul Surceilor, Piscul lui Codiţă- terenuri aparţinând acestor locuitori din Piscoiu.
Ploscuţa- loc la răsărit de Dealul Creţului.
Rugini- loc în nordul satului de unde începe Piscoiul.
Sora-vîlcea şi pisc în mahalaua Carageştilor
Stăiculeşti- cătun între Piscoiu şi Obârşia. În jurul anului 1877, de la Dunăre, au venit familiile Staicu şi Creţan, s-au stabilit pe acest vârf de deal, au defrişat pădurea şi şi-au construit case. Staicu şi-a luat numele de Stăiculescu.
Şasa- pisc şi vâlcea la dreapta văii Horga. Moşia Hurezi a fost împărţită în şase părţi pe la jumătatea secolului XVIII. Locul care delimitează părţile de teren
Ursoaia ( <latinescul ursus)- pisc şi vâlcea la stânga văii Horga. Probabil este de la numele unei femei din Valea Ursului.
Vârcane (regionalism)- teren accidentat din nordul satului, teren cu surupături. Termenul este folosit în Banat, în Gorj folosindu-se termenul „hârtoape”.
Voivoda ( termen slavon)- cătun, vâlcea, deal. Legendele spun că numele provine de la surorile Voivoda şi Sora sau de la un voievod.
Aceste nume de locuri au fost şi vor fi pronunţate de întregi generaţii de oameni de pe valea Amărăzuii, din Piscoiu, pentru că ele amintesc de existenţa lor în arealul local.
Profesor Gheorghe Sinescu
