Astfel caracteriză Romain Rolland Appassionata lui Beethoven și tot astfel poate fi caracterizată prezența pianistului Constantin Sandu într-un minunat recital, la Tg-Jiu, sâmbătă, 15 octombrie. Proiectul finanțat de Școala Populară de Artă – director Alexandru Bratu, a făcut posibilă această prezență cu totul inedită. „Două sunt motivele pentru care mă aflu aici: operele lui Brâncuși și prietenul Mircea Suchici.” Dirijorul, compozitorul și violoncelistul Mircea Suchici a avut această idee. În 1986, când maestrul absolvise Conservatorul „Ciprian Porumbescu”, ca şef de promoţie, cu media generală 10, a fost repartizat ca solist la filarmonica „Oltenia”, din Craiova; Mircea i-a fost primul prieten și prima gazdă. Minunată seară în care acordurile beethoveniene s-au împletit cu amintirile primilor ani de carieră pianistică. Pentru o mai bună cunoaștere a pianistului Constantin Sandu, redăm câteva fragmente apărute deja în presa de specialitate: Constantin Sandu, născut în Bucureşti în 1964, a început studiile de pian la vârsta de 7 ani cu Prof. Sonia Rătescu, şi le-a continuat apoi sub îndumarea Prof. Univ. Dr. Constantin Niţu la Liceul de Arte „George Enescu” şi a Prof. Univ. Dr. Constantin Ionescu-Vovu la Conservatorul „Ciprian Porumbescu”, pe care l-a absolvit în 1986 ca şef de promoţie, cu media generală 10. După absolvire, a beneficiat, de-a lungul anilor, de îndrumările unor personalităţi artistice precum Sequeira Costa, Dimitri Başkirov, Helena Sá e Costa şi Tania Achot. În prezent, locuieşte în Portugalia, unde este profesor de pian la Şcoala Superioară de Muzică şi Artele Spectacolului din Porto. De la debutul cu orchestra, la vârsta de 14 ani, a susţinut o intensă activitate solistică în diverse ţări din Europa şi Asia, culegând aplauzele publicului şi elogiile criticii de specialitate: personalitatea sa sensibilă îi permite o interpretare foarte personală şi, în acelaşi timp, autentică (Piano Journal – Marea Britanie), muzician cu o personalitate indiscutabilă, (…) un magnific simţ al culorii şi al ritmului, care se alătură unei virtuozităţi categorice (Diario de Sevilla – Spania), un pianist superb, (…) un colorit şi o delicateţe magistrală, (…) măiestrie ireproşabilă. Copleşitor. (ABC – Spania), un concert plin de expresivitate şi emoţie (Público – Portugalia), o demonstraţie artistică de înaltă ţinută (Muzica – România), un general în faţa trupelor sale, Orchestra Simfonică Bodensee (L’Est Republicain – Franţa), tuşeul delicat, profund şi sunetul aproape imaterial au transportat publicul la o dimensiune de reverie (Corriere valsesiano –Italia).
A cântat în prestigioase Festivaluri Internaţionale (George Enescu – Bucureşti, Chopin – Paris, Santander, Festival de primavera – Sevilla, Ayamonte, Aveiro, Figueira da Foz, Espinho, Guimarăes, etc.).
Colaborează cu regularitate cu orchestrele din România şi Portugalia; de asemenea, a fost solistul unor importante orchestre europene, ca “Arthur Rubinstein” din Lodz, Filarmonica din Halle, Bodensee-Symphonie-Orchester din Konstanz, Orchestra Naţională a Bielorusiei, Orchestra Simfonică a Radioteleviziunii din Kiev, Filarmonica Naţională a Moldovei, Orchestra Naţională din Porto, colaborând cu remarcabili dirijori: Cristian Mandeal, Horia Andreescu, Emanuel Elenescu, Ludovic Bacs, Ilya Stupel, Thomas Koncz, Victor Dubrovski, Emil Haciaturian, Meir Minsky, Mark Stephenson, Heribert Beissel, Ivan Parik, Marc Tardue, Johen Wehner, Robert E. Luther, Didier Benetti, etc.
A realizat numeroase înregistrări pentru radio şi televizune. De asemenea, a înregistrat diverse CD-uri ca solist, în grupuri de muzică de cameră şi cu orchestra.
Este laureat al Concursurilor Internaţionale de la Senigallia 1980 (Premiul II), Viotti-Valsesia 1981 (Premiul I), „Paloma O’Shea” – Santander 1984 (Menţiune de onoare), Epinal 1985 (Premiul II) şi „Maria Canals” – Barcelona 1985 (Premiul III şi Premiul special „Alberto Mozzatti”).
A fost membru în numeroase jurii de Concursuri Internaţionale (Vianna da Motta – Lisabona, Cidade do Porto, Ciudad de Toledo, Viotti-Valsesia, Pinerollo – Cittá della Cavalleria, Helena Sá e Costa – Aveiro, Propiano – Bucureşti, Yamaha Music Foundation of Europe – Porto) şi a predat cursuri de perfecţionare pianistică în diferite ţări.
În 2006, a obţinut titlul de Doctor în Muzică la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, sub îndrumarea Prof. Univ. Dr. Grigore Constantinescu. (icr-london.co.uk)
Recitalul a avut loc, în sala de audiție, „Robert Schuman”, a Liceului de Arte „Constantin Brăiloiu” și a cuprins trei mari sonate beethoveniene: Sonata op. 13 în do minor „Patetica” (1798 / 99), Sonata quasi una fantasia op. 27 nr.2, în do# minor (1801) Sonata op. 57 în fa minor și „Appassionata” (1804 / 5). Înainte de interpretarea pianistică, artistul a prezentat fiecare creație, decodificând sensul, mai ales pentru tinerii spectatori prezenți în sală. Torent de foc într-o albie de granit, așa poate fi caracterizată toată interpretarea sa. Aplauzele prelungite l-au mai chemat încă odată pe scenă, iar maestrul a interpretat celebrul Menuet în Sol Major (nr. 2), schimbând dramatismul cu seninătatea „glumei” beethoveniene.
Pianistul a venit cu distinsa sa soție, de origine portugheză, care a dorit să cunoască Trilogiabrâncușiană. A refuzat să intre în sală, în timpul recitalului, mărturisindu-și emoția pe care o are la fiecare recital al soțului său. După recital, la ideea reporterului George Boban care a filmat întregul spectacol, artistul a dat un scurt interviu prin care și-a exprimat încă odată plăcerea de a se afla în mijlocul nostru. Doamna directoare a Liceului de Arte „Constantin Brăiloiu”, prof. Dr. Daria Haidău, l-a invitat, pentru ediția următoare a Concursului Internațional de Interpretare „ Orphaeus”, în calitate de Președinte de Onoare, invitație pe care a acceptat-o cu plăcere. Prezența distinsului oaspete a fost consemnată în Cartea de Onoare a liceului. Cu o seară înaintea recitalului, am stat de vorbă cu profesorul său de la Liceul „George Enescu”, din București, dr. Constantin Nițu care mi-a spus: „A fost un copil excepțional din toate punctele de vedere. Mi-a rămas cel mai lipit de sufletul meu. O fire de artist, foarte apreciat și iubit de colegi, de o modestie firească, natural care îi stă bine și se regăsește în interpretare. Nu și-a uitat țara și nu și-a uitat profesorul.”
A fost mai mult decât un recital; generozitatea artistului mi-a creat sentimentul că o nouă Societate Lyra prinde viață, pentru că arta adevărată nu poate trăi decât prin EX abundantia mentis et cordis.
Prof. Dr. Mihaela Sanda Popescu
