Vine o vreme – vorba poetului – când orice pământean “trage linie” şi adună, face bilanţul mai scurtei ori mai tumultoasei sale existenţe: ce lasă în urmă şi ce ia cu el, atunci când simte c-a muncit destul, c-a dat totul pentru alţii şi că, pentru el şi-a oprit prea puţin. O categorie mai aparte sunt militarii; ei, dintotdeauna au fost crescuţi, educaţi şi instruiţi în spiritul onoarei, cinstei, rigorii şi demnităţii.
L-am cunoscut pe dl. general în retragere Ion V. Bărbulescu în urmă cu mai bine de trei decenii când, fiind încă elev, m-am prezentat la Centrul Militar din Tg-Jiu, pentru recrutare. Cu vorba sa puternică, dar nu ameninţătoare ci, mai degrabă convingătoare, ne-a făcut pe noi, recruţii de atunci, să ne recăpătăm încrederea în noi, să ne dăm seama de importanţa serviciului militar, pentru apărarea valorilor fundamentale ale patriei.
După decembrie 1989, l-am întâlnit de nenumărate ori, iar de la venirea mea la “Gorjeanul” nu a existat manifestare civilă sau militară la care am fost invitat de domnia-sa şi să nu particip. La una din aceste ultime întâlniri, i-am solicitat câteva date biografice pentru a le face publice, convins fiind că în întreaga sa viaţă militară şi civilă a dat dovadă de calităţile enumerate mai sus. Şi nu m-am înşelat. Deşi născut în comuna mehedinţeană Corcova, în satul Cordun, din părinţi de ţărani “cinstiţi”, cum singur o mărturiseşte, Ion V. Bărbulescu este al treilea copil în familia care mai număra alţi trei. După terminarea claselor primare, la numai 14 ani pleacă la Craiova unde urmează o şcoală profesională de strungari, urmând în paralel Liceul “Fraţii Buzeşti”. Este recrutat la Şcoală Militară de Infanterie şi Vânători de Munte pe care o absolvă în primii 8, din totalul celor 1500 de viitori ofiţeri. Îşi începe cariera militară la Vânju Mare, apoi la Craiova, parcurgând toate treptele ierarhiei militare de conducere ale unităţilor respective, de la comandant de pluton până la cea de ajutor comandant de divizie, pentru tineret, în capitala Olteniei. în 1969 este mutat la Tg-Jiu în funcţia de locţiitor al comandantului, până în 1975 când, prin examen urmează Acaderma de înalte Studii Militare terminând cu media 9,63. Este repartizat locţiitor de comandant la unitatea militară de la Vânju Mare unde are în subordine peste 600 de ostaşi cu care obţine rezultatele cele mai bune pe ţară, motiv pentru care este decorat cu Ordinul “Tudor Vladimirescu”, clasa a V-a. Revine la Tg-Jiu în funcţia de locţiitor al comandantului unităţii de vânători de munte, unde lucrează 15 ani. După examenul de colonel (1980) este promovat la Centrul Militar Judeţean Gorj, îndeplinind mai multe funcţii ierarhice, până lancea de locţiitor de comandant şi înlocuitor al acestuia timp de 4 ani. În 1994, la vârsta de 60 de ani se pensionează. În cei 43 de ani de carieră militară a primit, pentru merite deosebite, 26 de ordine şi medalii militare ale României. După pensionare, se înscrie în Uniunea Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere (UNCMRR), în filiala Gorj “General Ion Dragalina”, îndeplinind succesiv funcţiile de vicepreşedinte, prim- vicepreşedinte şi preşedinte (din 2005). Este membru în Colegiul Director al UNCMRR “Al.l. Cuza” Bucureşti.
“Pentru activitatea susţinută în perfecţionarea organismului militar românesc, pentru disciplina şi devotamentul dovedite în pregătirea de luptă în vederea transformării Armatei Române într-un parteneriat de nădejde în cadrul NATO, cu ocazia Zilei Naţionale a României se conferă Ordinul VIRTUTEA MILITARĂ în grad de CAVALER cu însemn pentru militari, domnului general (retr.) ION VASILE BĂRBULESCU. Semnează, preşedintele României”.
Am citat, întocmai, conţinutul distincţiei primită de către dl. general Ion Bărbulescu, în 2004, din mâna preşedintelui de atunci al României. Pentru întreaga sa activitate, pentru meritele deosebite, pentru neobosita muncă depusă şi astăzi în cadrul organizaţiei judeţene a cadrelor “rezerviste”, dar şi în cea obştească, vă felicităm, d-le general, şi vă urăm sănătate şi viaţă lungă!
M.B.
