Senatul Universităţii «Constantin Brâncuși» din Târgu-Jiu, prin Institutul de Politici Publice, Administrație și Științele Educației a desfăşurat cu înalt profesionalism, în zilele de 24 şi 25 noiembrie 2017, CONFERINȚA ŞTIINŢIFICĂ INTERNAŢIONALĂ «Criza demografică şi pericolul pierderii identităţii naţionale», în cadrul unei ample manifestări la care au participat academicieni, cadre didactice universitare şi cercetători de prestigiu din ţară şi din Republica Moldova (Basarabia), avându-l ca invitat special al conferinței pe academicianul Ion GUCEAC – vicepreşedintele Academiei de Ştiințe a Republicii Moldova. Lucrările conferinței s-au desfășurat pe cele trei secțiuni principale: «Demografia, dezvoltarea umană şi identitatea – perspective istorice şi sociologice», «Impactul crizei demografice asupra condiţiei umane» şi «Politici legislative în domeniul demografic», având în atenţia comunicărilor, cu deosebire, acele repere fundamentale care conferă etosului nostru naţional stabilitatea necesară păstrării şi afirmării identităţii până dincolo de fluxurile migraţiei valurilor vremii, a fiinţei noastre naţionale.
“Există oameni înzestrați de Dumnezeu spre a-și desăvârși opera vieții întru dragoste de oameni”
Cu acest prilej, la Complexul Debarcader, sala «Horațiu Mălăele», în data de 24.11.2017, a avut loc decernarea titlului de Doctor Honoris Causa al Universității «Constantin Brâncuși» din Târgu-Jiu domnului prof.univ.dr. Mircea Beuran, președintele Senatului Universității de Medicină și Farmacie «Carol Davila» București, fost ministru al Sănătăţii şi gorjean de-al nostru, născut în anul 1953 la Bumbeşti-Jiu, iar în data de 25.11.2017, domnului prof. univ. dr. Gheorghe Avornic, rectorul Universității «Constantin Stere» din Chişinău, un mare român de-al nostru, de dincolo de Prut, președinte al Uniunii Juriștilor din Republica Moldova și vicepreședinte al Uniunii Internaționale a Juriștilor. În «Laudatio» Mircea Beuran prezentat în faţa participanţilor, domnul prof. univ. dr. Adrian Gorun, Preşedintele Senatului Universității «Constantin Brâncuși» a prezentat mai întâi datele biografice ale marelui chirurg, conturând un ideal existențial sprijinit cu sfințenie, pas cu pas, în «urcușul» spre piscurile semețe ale culturii și științei, în opțiunea pentru medicină, de către mama sa, care i-a mărturisit cât de fericită a fost pentru o asemenea alegere. A fost apreciat faptul că dr. Mircea Beuran a învățat de la părinți, educatori, prieteni, dar și de la viață, «lecțiile» care l-au format ca om, devenind un nume de referință în chirurgia românească și în învățământul academic medical din țara noastră. Vorbitorul a mai apreciat faptul că: “Există oameni înzestrați de Dumnezeu spre a-și desăvârși opera vieții întru dragoste de oameni, respect de sine și prețuire a adâncului mesaj divin sădit în ființa semenilor…Mircea Beuran se înscrie în pleiada acelor oameni care, prin opera lor, înnobilează condiția umană. Întocmai, precum antidogmaticul SextusEmpiricus, consideră medicina o artă, dar, spre deosebire de acesta, prețuiește, deopotrivă, experiența medicală și științele medicale, învățând și făcând, respectând jurământul lui Hypocrate, neprecupețind nimic spre a salva. El face parte din «ceata de îngeri» despre care ne vorbea Constantin Noica, aflându-se pe un pat de spital, făcând din propria viață arena de luptă pentru salvarea vieții. În copilărie, a fost fascinat de viața animalelor și a păsărilor, învățând în detaliu științele biologice. «Cei dintâi medici care mi-au îndrumat pașii – ni se mărturisește eminentul chirurg – au fost domnii dr. Velcea și dr. Brădișteanu. Aici am cunoscut abc-ul chirurgiei. Veneam dimineața la ora 6.30, se începea cu raportul de gardă, analiza evenimentelor medicale din cursul gărzii, vizita la patul bolnavilor, discuțiile cu ei pe marginea problemelor de la contravizită până dimineața, controlul pansamentelor, al tuburilor de oxigen, recomandările pentru fiecare în raport de tipul operației și numărul zilelor de la operație. Pentru cei fricoși sau îndărătnici îi ridicai din pat, îi însoțeai la primii pași post-operator pentru a le transmite curajul necesar demarării spre o nouă viață». Prin meseria sa, lui Mircea Beuran, mereu i-a plăcut să facă bolnavii fericiți, chiar dacă, așa cum recunoaște cu tristețe, nu a reușit întotdeauna: «Am căutat alături de actul medical să le ofer un mic zâmbet sau să le mângâi inima cu o vorbă bună. Recunosc, cu toată sinceritatea, că toate lucrurile care fac parte din durere m-au călit și m-au format ca un om puternic. Când ești aproape de cel care nu va mai fi, realizezi ce ai primit de la Dumnezeu și spui… ce miracol este viața!» se destăinuia el într-un interviu acordat la împlinirea vârstei de 61 de ani” după care domnul Adrian Gorun a completat faptul că viața ne oferă multe momente de satisfacție și împliniri sufletești, dar și destul de multe momente tensionate, căderi interioare, neîmpliniri, iar Mircea Beuran nu a fost nici el ocolit, nici de delațiuni, nici de clevetiri răutăcioase, nici de invidii urmate de scene jenante. Deși au lăsat urme, a reușit să treacă peste ele, fără a le purta pică celor care i-au minimalizat sau blamat munca, deoarece lor şi celor asemenea lor, li se poate face o recomandare invariabilă la care să se raporteze atunci când dau verdicte: pentru un medic, nu prezintă importanță nici opțiunile politice ale pacientului, nici acțiunile lui, chiar cele cu implicații de ordin juridic sau moral, nici poziția în ierarhia socială, ci, unica realitate care contează este aceea izvorâtă din calitatea de ființă umană, pentru că Dumnezeu ne-a înzestrat pe toți și pe fiecare în parte, în mod egal, cu o viață, valoarea supremă care ne leagă pe toți ca ființe, iar pentru medic – și el om – viața tuturor pacienților are valoare maximă, dar valoare egală. În încheierea cuvântului său, domnul Adrian Gorun a menţionat că această axiomă pe care Mircea Beuran și-a însușit-o încă din perioada uceniciei și pe care și-a înscris-o în codul său moral, legându-se prin jurământul lui Hypocrate, eminentul chirurg fiind conştient că «există o corelare a lucrurilor și evenimentelor care însoțesc vârstele. În momentul de față, activitatea didactică și clinică este cea care umple ziua și care cere să te perfecționezi permanent», iar doctorul Mircea Beuran, ca profesor universitar, a înțeles că studenții mediciniști au azi alte repere și motivații și a îmbinat mereu activitatea de predare cu activitatea de cercetare științifică’’, a menţionat în final domnul Adrian Gorun.
“Avem energie, când suntem acoperiţi de Mâna Lui Dumnezeu, de puterea Lui”
În cuvântul său de răspuns, Doctorul Mircea Beuran a ţinut să spună următoarele: “La spital îţi vin, în general, veşti proaste! Neîmplinirile m-au făcut să mă gândesc mai mult şi mai departe! Îmi place să nu promit, dar, mă ţin de cuvânt! Îmi place, pentru ajutorul pe care pot să-l dau semenilor mei! Am scris cartea «Mâna chirurgului», fiind conştient că slava dăinuieşte, chiar dacă mâna putrezeşte, dar avem atâtea lucruri bune, avem energie, când suntem acoperiţi de Mâna Lui Dumnezeu, de puterea Lui Dumnezeu! Mâna, ca şi cuvânt, ca «instrument» în sala de operaţie, are o putere deosebită! Să ne iubim şi să ne respectăm ca oameni, pentru că eu am văzut că toată lumea este în suferinţă, dar, ceea ce nu se vede este dorinţa de mai bine! Oricât de urât ne-am uita în urmă, cele mai bune exemple ne vin de acolo, mai ales că în şase ani de rezidenţiat, am învăţat că prostia poate distruge cea mai arzătoare dorinţă altruistă” a ţinut să specifice domnul Beuran, după care a prezentat în faţa participanţilor, în cadrul şedinţei în plen, o serie de aspecte foarte interesante despre migraţia medicilor din România în alte ţări, ca o problemă de sănătate publică, cauzele fiind lipsurile materiale şi focusările din mintea celor care doresc să plece, toate accentuând amploarea şi dramatismul acestui fenomen, pentru că sunt multe cauzele care îl generează şi consecinţele negative pentru criza care se adânceşte în societatea românească. S-a apreciat că în următorii zece ani, România nu va mai avea medici de familie, ştiindu-se că 75% dintre absolvenţii de medicină doresc să plece în străinătate, iar în multe privinţe, vorbim despre transformarea «hemoragiei» creierelor în câştiguri de cunoaştere. În opinia apreciatului chirurg, în străinătate, fiecare se simte izolat, pentru că între oameni se comunică mai mult într-o «limbă comercială», chiar dacă o anumită subcultură caută să insinueze în mintea noastră anumite simboluri ale unităţii de cuget şi de simţiri!
În cadrul comunicărilor prezentate în prima zi în plenul şi pe secţiunile Conferinţei ştiinţifice internaţionale de la Târgu-Jiu au fost subliniate o serie de aspecte care privesc devalorizarea capitalului social prin contaminare pozitivă, în condiţiile în care criza demografică are un rol major în destructurarea capitalului social, prin accentuarea diferenţei dintre ceea ce vedem şi ceea ce există (Adrian Gorun), iar într-o amplă şi interesantă comunicare, domnul academician Ion Guceac, referindu-se pe larg la faptul că omul, societatea, statul sau democraţia sunt veritabile metamorfoze perene care impun o strategie naţională în domeniile migraţiei şi azilului, realitatea e mult mai complexă. Într-un mod interesant, academicianul Ion Gugeac a propus folosirea termenului de «mobilitate populaţională» în locul termenului de «migraţie», iar, deşi cifrele statistice sunt «reci», ele reflectă realitatea dură a declinului demografic din România!(VA URMA)
Profesor, Vasile GOGONEA
