Jean Alex. Steriadi (1880-1956) a fost o personalitate marcantă a artelor plastice româneşti din prima jumătate a secolului XX. De origine franceză (după mamă) şi greacă (din partea tatălui) după studii la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, pleacă cu o bursă la Műnchen şi apoi la Paris, unde frecventează Academia Julian şi atelierul lui Lucien Simon.
Participă pentru prima oară la Expoziţia Societăţii Tinerimea Artistică din 1904 (al cărei preşedinte va fi ales ulterior) şi are cea dintâi expoziţie personală la Ateneu în 1906. De la acea dată se înscrie pe o traiectorie profesională mereu ascendentă, devenind un nume cu greutate în pictura şi învăţământul artistic românesc. Având numeroase expoziţii în ţară şi în străinătate (la Paris, Bruxelles, Haga, Amsterdam, Geneva, Veneţia etc), va urca treptele ierarhiei universitare până la demnitatea de rector al Şcolii de Arte Frumoase din Bucureşti. În perioada 1944-1949 este director al Muzeelor Aman şi Kalinderu. Pentru activitatea sa artistică va fi încununat cu numeroase premii şi distincţii (Premiul Naţional de Pictură în 1930, membru de onoare al Academiei – 1948, Laureat al Premiului de Stat, în 1952, Artist al Poporului, în 1954 etc). .jpg)
Jean Al. Steriadi este autorul unor lucrări de pictură şi grafică de o deosebită valoare, care atestă asimilarea celor mai preţioase trăsături ale impresionismului european şi care cunosc cote deosebit de ridicate în licitaţiile de artă. Cele două scrisori pe care le dăm mai jos publicităţii datează din perioade diferite ale existenţei artistului. Astfel, prima este o carte poştală ilustrată, din anul 1907, adresată lui Fritz (Frederic) Storck (1872-1942), în care Steriadi, aflat la Brăila, îl roagă pe prietenul său să ia parte la căsătoria sa cu Nora Condrus. Aceasta, gorjeancă de origine, născută în Cartiu, comuna Turcineşti, din apropierea Târgu-Jiului, va deveni un artist decorator cu reputaţie, care, după studii la Paris, la Academie de la Grande Chaumière, are numeroase expoziţii în ţară şi străinătate. După moartea sa în 1948, Steriadi se căsătoreşte, în acelaşi an, cu Laetiţia Lucasievici, şi ea o cunoscută artistă plastică. Amintesc că la sfârşitul anilor ’50, stând în gazdă la Bucureşti la o familie originară din Cartiu (soţia era chiar născută Cartianu), am făcut cunoştinţă cu o doamnă în etate, foarte simpatică, pe nume Vera Condrus, rudă apropiată – nu ştiu de ce grad – a Norei Steriadi. Aceasta mi-a arătat o scrisoare originală pe care Ion Minulescu i-o adresase de la Balcic celebrului deputat Mişu Condrus, cu care poetul era în relaţii de prietenie. Se ştie că Mişu Condrus, într-o vreme ajuns chiar vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, era renumit prin scandalurile pe care le provoca în Parlament, unde nu ezita să-şi folosească pumnii pentru a-şi impune punctul de vedere. Scrisoarea era în versuri, fiind însoţită de nişte desene sugestive, în manieră baudelairiană, pe margini. Mi-au rămas în minte unele fragmente, pe care voi încerca să le reproduc:
Şi-n oraşul ăsta mic
Poreclit de turci Balcic
…………………………………
Iar în singurul hotel
Transformat noaptea-n bordel
Oficiază trei turcoaice
Cu şalvarii sub buric
Şi-ntre craci, cu vino-ncoace …
Şi astea, Mişule, parol,
Te costă numai un pol,
Nu cinci sute, cât plăteşti,
Când le … la Bucureşti!
Cea de-a doua epistolă pe care o reproduc este, de asemenea, o carte poştală, din 16 aprilie 1939, pe care Steriadi o adresează socrului meu, pictorul Viorel Huşi (1911-1972) şi care este inclusă în albumul pe care soţia mea, Aura Popescu, l-a consacrat acestuia, cu prilejul centenarului naşterii. În scrisoarea amintită J. Al. Steriadi, care i se adresează corespondentului său de la egal la egal, cu apelativul „prietene Viorel”, îi mulţumeşte pentru vinul din podgoria Huşi pe care i-l trimisese acesta şi care fusese foarte apreciat de întreaga familie; totodată, Steriadi are cuvinte de apreciere pentru pictura în ulei pe care Viorel Huşi o trimisese la Salon în acel an, când Steriadi fusese unul dintre membrii juriului (este vorba de tabloul Grădină la marginea satului). Redau, mai jos, textele celor două scrisori.
* * *
(c.p. ilustrată, având legenda „Încărcări în Port-Brăila”)
Brăila 10/23 sept. (Data poştei – 23 sept. 907)
Adresa mea – Dlui Condrus
p. J.(ean) Steriadi
2. Str. Rozelor
Dragă Fritz,
Joi sunt ginerică. O ocazie admirabilă ca să-ţi baţi joc de mine căci am foarte puţin talent pentru „Isaiia dănţuieşte”. Mi-ai face o plăcere nespusă dacă ai vrea să-mi serveşti ca martor la căsătoria civilă. Pleci Miercuri seara cu naşii(?) şi eşti Joi dimineaţa la 5 ½ la Brăila, în aceiaşi seară, dacă vrei, te poţi întoarce. Nu pierzi decât o zi. Aştept răspunsul tău .
Cu drag,
(s.s.)Jean (Al. Steriadi)
(Destinatar)
Domnului Fritz Storck
Calea Griviţei, Casa Gaiser, Bucureşti
* * *
Dragă prietene Viorel,
Am primit vinul care a fost foarte apreciat de toţi ai mei şi mai cu seamă de băiatul meu care este mare amator şi cunoscător în speţă. Îţi mulţumesc mult pentru delicata atenţie. Ce mai lucrezi? M-a interesat mult uleiul trimis la Salon. Prietenească strângere de mână.
(s.s.)J. Al. Steriadi
Buc. 16 aprilie 939
(Destinatar)
Domnului H. Viorel
Str. I. Gh. Duca Nr. 31, Huşi
Sorin Popescu
