Aş fi vrut, cam necăjit, să brodez ceva în jurul unui citat: „Te apucă milele,/ Lacrimile şi mânia. Asta fuse România?”. Ce încheie poema „Drumu-i lung”, semnată simplu – T. Arghezi, din scriitorul ăl mai mare gorjean despre care criticul Gheorghe Grigurcu afirma că „A devenit un loc comun afirmaţia că Arghezi e cel mai mare faur al limbii române, comparabil întru aceasta numai cu Luceafărul.”
”N-o voi face, întrucât Doamna Irina mi-a atras atenţia că astăzi este ziua naşterii Poetului naţional nepereche – Mihai Eminescu. Dar despre poetul nepereche vor scrie alţii, mai înzestraţi. Mă voi mărgini să-l preamăresc pe gazetarul de geniu Mihai Eminescu. Aducându-mi aminte că un alt poet atins de har, gorjeanul Laurian Stănchescu, îmi zicea odată că Mihai Eminescu nu părea prea încântat când se vorbea despre poetul din El. Şi Mihai Eminescu, în timpul scurtei sale vieţi zbuciumate, tot ziarist se dorea perceput. Unul care a şi pătimit enorm, plătind chiar cu viaţa pentru opţiunile sale politice şi naţionale. Iar noi, epigonii, precum academicienii de la Bucureşti astăzi, ne mai punem condamnabila întrebare „Este Eminescu poet naţional?” În loc să ne fie ruşine şi numai să gândim asemenea bazaconii!
*
Parlamentul îi dă înainte, în vreme ce o comisie a Uniunii Europene studiază progresele inexistente ale României în domeniul Justiţiei, de a cărei monitorizare din partea celor de la Bruxelles afirma preşedintele Traian Băsescu că ne va scăpa ministrul (in)Justiţiei, Cătălin Predoiu. Acelaşi ministru cu care Guvernul Boc IV se face de râs şi după un an şi ceva de ineficienţă!
Şi tot Parlamentul se face că lucrează, precum era sfătuit cândva poetul Mircea Dinescu de către actorul Ion Caramitru, la evenimentele din decembrie 1989. Dată de la care România a tot luat-o la vale, involuând. Încât retorica întrebare a lui Tudor Arghezi este tot mai actuală: „Asta fuse România?”
Încet-încet, Proiectul bugetului de stat se întâmplă să treacă precum gâsca prin apă, articol cu articol, aproape fără nici o modificare faţă de ce i-a cerut FMI-ul lui Emil Boc. Amendamentele acceptate în comisiile de muncă ori de buget-finanţe – unde PSD şi PNL au depus cu seriozitate destule – au murit, nefiind acceptate în plenul Parlamentului. Cu excepţia unuia pentru Agricultură, dar şi acela fără urmări certe. Cică Guvernul are voie să ceară aprobare de la Împărăţie – citeşte Uniunea Europeană – să subvenţioneze agricultura. O subvenţie existentă în ţările occidentale, dar nu şi la noi. Şi fără de care, exploataţiile agricole vor falimenta, nu vom avea ce mânca, iar alţi 100.000 de lucrători în aceste exploataţii vor rămâne fără obiectul muncii.
De 20 de ani, România tot face reforme şi se tot reformează, ba are strategii pe termen scurt, mediu şi lung de care nu se alege nimic. Una dintre reformele cu iz românesc este şi anunţata reducere a salariaţilor din sectorul bugetar cu 100.000 de oameni. Numai că vreo 70.000 de posturi sunt neocupate, altele se reduc prin alegerea între pensie şi salariu. Ministrul finanţelor, Sebastian Vlădescu, vorbeşte şi el să se afle în treabă, spre a fi pe placul PD-L-ului, al lui Emil Boc şi a nu fi demis prea curând. Dreptatea invocată de genialul gazetar Mihai Eminescu este, ca şi Justiţia, oarbă. Sau pentru căţei. Una zice, de pildă, ministrul Sebastian Vlădescu, şi alta se fumează. El nu este de acord cu nici un amendament care conduce la creşterea cheltuielilor bugetare. Adică nu se dă nimic la Sănătate, la Educaţie, la Agricultură şi în genere, nu se dă nimic la investiţii, acolo unde se creează locuri de muncă. În schimb, bugetul cam umflat al Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, coordonat de Elena Udrea, face excepţie. Din cele 3.396 de amendamente introduse de PSD şi PNL la dezbaterea bugetului acestui minister n-a fost admis nici măcar unul. De sămânţă, acolo. Dar maşinăria de vot PD-L – UDMR şi Grupul Independenţilor au mai suplimentat bugetul acestuia, adică a MDRT, de sub parohia Elenei Udrea, cu imensa sumă, pe sărăcia asta, de 500.000 lei!
Asta-i dreptate? Sau cum ar zice Mihai Eminescu, unde-i „Cumpăna dreptăţii?” Azi, de Ziua lui Eminescu, a 160 de la naştere, o vedem şi nu e!
Ion Predoşanu
