DE LA…BAL, LA…SPITAL!

Doamne, ce-ţi este şi cu viaţa asta… După ce că, dimensiunea lungimii sale, stă nu în mâinile tale, ci mai mult în ale altora, chiar dacă ea este stabilită, zice-se, de divinitate, nici măcar pe bucăţica sau bucata care îţi aparţine, nu eşti decât în foarte mică măsură, să spunem, stăpân. Copilăria, junioratul, tinereţea şi vârsta doua, trec cu viteza trenurilor rapide, din occident, din păcate, nu cu cea a celor de la noi, pe care, nu o dată, le poate-ntrece, dacă-şi pune…mintea cu ele, şi-un măgar…în patru picioare!
Câtor dintre cititorii acestor rânduri, nu li s-a-ntâmplat ca, urcaţi în vagoanele…luxoase, ale hârburilor de pe la noi, având pretenţia de trenuri rapide, expresuri sau accelerate, să constate că, din toate vorbele cu care se parfumează CFR-ul (nu mă refer la echipa de fotbal de sub dealul Feleacului, compusă, aproape, numai din români de…import!), doar preţul biletului, este cel care te…trezeşte la realitate şi-ţi dă frisoane!
Odată cu aceste etape ale vieţii, ucigător de rapid trecătoare, scurse, la tâmple sau şi-n alte părţi, apar…ghioceii, pe unii, -nervos sau nu-, îi părăseşte şi părul, şi-ncet, dar sigur, prin pierderea şi altor valenţe sau…calităţi, se instalează vârsta treia, sau senectutea sau…pe-nţelesul tuturor, bătrâneţea. Cu sau fără haine grele, cum sună o veche melodie, pentru că…la nu puţini dintre pălmaşi, nici veşmintele nu mai au grosimea sau consistenţa de altădată, graţie celor care, de atâta amar de vreme, şi-au îngroşat obrazul de parcă ar fi piele de elefant! Sau, mai academic, toval!
Câtă vreme, articolul se adresează în mod deosebit, nu sexului frumos, ci celui…urât (cum ar zice unii mai hâtri), deci, doar bărbaţilor (nu mă refer la cei din alte…comunităţi!), majoritatea celor ajunşi la vârsta treia (la unii chiar cu mult înainte, este nevoie, graţie unei boli specific bărbăteşti, repet), trebuie să caute, până nu este prea târziu, un medic de specialitate! Nu voi pomeni, deocamdată, despre…numele de botez al suferinţei sau al diagnosticului, cert este că nu-i câtuşi de puţin, de joacă, pentru a putea fi tratată cu cel mai…ieftin şi răufăcător…medicament: indiferenţa sau neglijenţa! Printr-o nedorită, dar bătătorită cărare, generată de înaintaşi, am ajuns să mă număr printre cei suferinzi de această boală. Una dintre cele mai mari greşeli pe care le pot face, foarte mulţi bărbaţi, fie de teamă, fie din alte motive, încearcă să sară…peste intervenţia chirurgicală, înghiţind la medicamente, cu pumnul, amăgiţi (până la urmă, cvasimajoritatea, dezamăgiţi), de…potenţa sau miracolul pe care-l pot face…naturistele medicamente!
Şi, pentru că, bănuiesc, este momentul să scot…porumbelul din pălărie, boala se numeşte PROSTATITĂ, şi face trimitere directă la prostată, de care, din născare, numai bărbaţii…beneficiază! Acest netrebnic muşchi, al cărui rol este atât de bine cunoscut (sau…nu), o spun, deşi nu sunt medic, poate genera drame sau chiar tragedii.
Pricopsit, de ceva vreme, cu ameninţări ale acesteia, nu după puţină perioadă de tratament, am tras concluzia că pastilele ingerate, ani de zile, au avut efectul frecţiei la un picior de cireş! Deci, nemaifiind de aşteptat, am aflat, -vorba merge din om în om, ca…setoşii, din bar în crâşmă!, că, la Spitalul din dealul Cărbuneştilor, este un specialist care face adevărate minuni, în domeniu. Şi, într-adevăr, doctorul urolog, Sorin Cincă, ocrotească-l divinitatea, împreună cu cei cu care formează echipa (anestezistul şi asistentele sau asistenţii), redau sănătatea şi prelungesc speranţa de viaţă, atâtora care, suferă de acest…flagel! Jos pălăria, distinse domnule doctor! Jos pălăria şi în faţa celor cu care faceţi echipă, jos pălăria şi în faţa unui manager cu mână de adevărat gospodar, al lăcaşului redătător de viaţă şi linişte, fiind vorba despre medicul Constantin Târziu, despre care, toţi sau toate, cei sau cele, cu care am avut ocazia să discut, au avut numai cuvinte de laudă, jos pălăria şi în faţa asistentelor medicale, selectate şi angajate, majoritatea fiind tinere şi…frumoase şi atrăgătoare, cu blândeţe în glas, faţă de bolnavi, extrem de răbdătoare şi pricepute în ceea ce profesează, fără glas ridicat sau…pas apăsat, -prin comportamentul ireproşabil, faţă de pacienţi-, (mai este, ce-i drept, şi câte-o excepţie, pentru a nu uita vorba din popor, despre păduri şi uscături!).
Deci, în urma unui dialog, la cabinetul din Policlinică, s-a hotărât internarea mea, a doua zi a avut loc intervenţia chirurgicală, prin metode ultramoderne, iar peste doar o săptămână, am fost acasă!
Acum, fără a folosi cuvinte hiperbolizate, mâinile DE AUR, ale atât de rutinatului doctor, Sorin Cincă, alături de echipă-i, au făcut să mă simt foarte bine, să nu mai am nici cea mai mică supărare sau suferinţă. Spitalul din Târgu-Cărbuneşti este un adevărat izvor de sănătate, strălucind de curăţenie, cu saloane încălzite, fără excepţie şi cu tot ce este necesar, pentru ca bolnavii să nu aibă ce reproşa, celor care sunt PUŞI ÎN SLUJBA SUFERINZILOR!
Încă o dată, JOS PĂLĂRIA, domnilor doctori, doamnelor sau domnişoarelor asistente, la fel şi pentru infirmiere!
Aşadar, se poate. TOTUL ESTE SĂ VREI!
Geo Filiş

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here