Decizii, dispoziţii, directive

În aceste zile ne aflăm în plină iarnă, deşi la vremea babelor primăvara ar trebui să-şi arate cu îndrăzneală semnele. Cu siguranţă anul acesta va fi rece şi atipic pentru toată lumea, atât pentru angajaţi, cât şi pentru angajatori.

În aceste zile majoritatea angajaţilor primesc dispoziţiile şi deciziile de reîncadrare pe funcţii şi de stabilire a noilor salarii. Deşi directivele se vor schimba, imediat după adoptarea noului Cod al Muncii. Atunci managerii şi patronii vor face ordine în sistemele pe care le conduc sau vor pleca acasă dacă nu vor duce la îndeplinire ceea ce li se trasează de la etajul superior.

De ieri încoace s-au scumpit şi carburanţii, iar de mâine încolo vom începe să căutăm automobile hibride şi căi de acces către bunăvoinţa puterii politice. Puterea politică seamănă cu un androgin, un mutant cu 100 de mâini şi o mie de gânduri pentru schimbarea statului social în stat minimal. Cetăţeanul angajat, bugetar sau nebugetar, îşi va pierde capacitatea de a raţiona şi va cădea lesne sub puterea sugestiei. Presa serioasă, singura care îşi poate folosi forţa de a vorbi liber va fi trecută la index după modelul Traian Băsescu – mogulii de presă. Dar până atunci să ne întrebăm cum vor reacţiona medicii salarizaţi în spitalele de gradul V, cu salarii mai mici decât cel al infirmierei din clinici. Ce se va întâmpla cu medicii de pe ambulanţă, care au la ora actuală (unii dintre ei) salariile cât un şofer; ce atitudine vor avea profesorii din ale căror venituri nu se pot achiziţiona nici măcar două rânduri de haine calumea pe an.

În această situaţie opinia publică nu-şi va mai risipi încrederea pe politicieni pentru că deşi nu mai au încredere în ei, cineva tot va trebui să o conducă, pentru că toate garniturile care au condus-o până acum ne-au adus din rău în mai rău. Puterea trebuie să aibă presa ei pentru că există oameni a căror menire este să manipuleze mulţimile. Nouă nu ne rămâne decât atât: să încercăm să semnalăm cititorilor că ştim ceea ce trebuie ştiut şi că nu cedăm niciunei forme de presiune, chiar dacă scriind ne consumăm şi ne costă. Atâta timp cât ne vom bucura de libertatea de expresie, nu ne vom permite să abandonăm direcţia în care ne-am angajat. Deciziile, dispoziţiile şi directivele nu ne vor afecta mai mult decât cei care ne ignoră.

Aţi vrut să ne bucurăm împreună de beneficiile integrării europene. N-o putem face pentru că am fost conduşi de persoane obediente, care şi-au asumat răspunderi peste puterea lor de cunoaştere şi responsabilităţi. Aceşti oameni au rămas şi rămân în ministere sau în locuri importante de pază la propriile buzunare, pentru că altfel nu văd de ce specialişti de înaltă clasă, care fac eforturi să studieze sunt demotivaţi prin legislaţia la zi să contribuie la creşterea calităţii vieţii tuturor.

Notă! În toate partidele sunt cozi de topor, purtători de bârfă, a căror importanţă slujeşte conducătorilor laşi. Laşitatea este o însuşire mioritică a poporului român obişnuit să trădeze fiinţa naţională pentru un mic beneficiu, resemnându-se că un asemenea gest a făcut şi Iuda. Din păcate preţul trădării înseamnă distrugerea viitorului.

Constantin Bunilă