Motto: “Oare mai avem stat?” (O.Paler)
Depersonalizarea României a început de mult.
Ea s-a hotărât în cancelariile marilor puteri de-a lungul întregului mileniu II şi continuă şi în al-III-lea. Tratatele de pace încheiate peste capul nostru la 1711, cea de la Viena, din 1815, cea după războiul Crimeii, Pacea de la Berlin după războiul de independenţă, când Kogălniceanu a luptat din răsputeri, şi totuşi nu ni s-au recunoscut unele drepturi teritoriale majore, chiar Parisul şi Trianonul când I.I.C.Bratianu a părăsit în semn de protest conferinţa de pace pentru răpirea Banatului de Vest, chiar şi în plin Ev comunist, un meritos patriot român a părăsit o consfătuire de la Budapesta, condiţiile impuse nefiind bune pentru România, ca să nu mai vorbim de Yalta, cu cei trei mari: Churchil, Stalin şi Roosevelt, când România sfârtecată a fost cedată influenţei sovietice.
Nu putem omite Malta – cu înţelegerea mârşavă semnată în tangajul vasului de război ancorat în apele zbuciumate ale unei Mediterane dezlănţuite, după care “cei doi mari stăpâni ai lumii” şi-au frecat palmele bucuroşi şi au zis: “O făcurăm şi pe asta!”, ca şi căţeaua olteanului după ce a sărit groapa. Toate au fost crime împotriva poporului român, la ultima hotărându-se nu doar lichidarea lui Ceauşescu şi dărâmarea Comunismului (care era mai mult naţionalism într-o ţară insulă a independenţei), ci şi dărâmarea României ca ţară şi întoarcerea ei în epoca de piatră.
Va să zică, principalele vinovate de dezlănţuirea celui de al-II-lea Război Mondial se dă voie să se unifice, iar românii nu au voie să-şi alipească Basarabia toată cu sudul ei şi Bucovina de Nord furate prin raptul imperialist confirmat de pactul Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939, pact decăzut şi anulat şi de Jure chiar de către Gorbaciov. Atunci, România a pierdut 62.500 km2 . Dacă unirea realizată de marele patriot Mihai Viteazul ar fi rezistat, unde ar fi ajuns România? În timpul primului război mondial, Puterile Centrale au ordonat: “România trebuie distrusă!”. Atunci ca la un semnal, asemeni grecilor lui Eschil, din Epopeea luptei de la Salamina, cu perşii, românii au ascultat îndemnul: ”Veniţi! Veniţi! Eliberaţi pământul străbunilor! Eliberaţi copiii! Eliberaţi soţiile! Veniţi! Eliberaţi locurile unde sunt îngropate oasele străbunilor!” şi România nu a putut fi distrusă! A eliberat Ardealul şi s-a unit cu Basarabia şi Bucovina şi s-a făcut România Mare!
În al doilea Război Mondial, s-a urmărit de asemeni, distrugerea României, dar nu s-a reuşit întru totul, după 1989, România a fost complet împinsă în prăpastie!
Toţi revendică, revendică, revendică precum aşa zişii revoluţionari în faţa Palatului Victoria! Constatăm că vântul turbat al retrocedării cu orice preţ şi-a umflat pânzele şi a atins şi oraşul nostru.
Ajunge cu distrugerea României! Şi aşa este destulă jale în ţară! Opriţi demolarea României! Salvaţi patria! Nu reparaţi o nedreptate săvârşind alta şi mai grozavă!
Ba unii parveniţi îşi pun pe limuzine cuvântul Boss, care în americana intraductibilă înseamnă şef, om ajuns, dar în limba strămoşilor, în limba lui Cicero, înseamnă Bărbatul Vacii!
Acum în această periodă, gândurile românilor se îndreaptă spre acel noiembrie când vom scăpa pentru totdeauna de acel “accident” al istoriei numit Băsescu! Şi vom respira în sfârşit, aer curat!
Gh. Rădulescu
