Despre BRÂNCUȘI – CATALOGUL OPERELOR, de Ion Mocioi

În urmă cu ceva vreme, a apărut în ziarul Gorjeanul (25.07.2018) o analiză, pe cât de pertinentă, pe atât de atrăgătoare, realizată și publicată de doctorul Victor Troacă, a noii cărți semnate de scriitorul Ion Mocioi, al cărei titlu este numit mai sus. Suntem de acord că lecturarea textului ne oferă prilejul unor meditații adânci asupra titanului de la Hobița, a evoluției autorului însuși, a vieții, în general.
1.Îmi aduc aminte cum, pe la mijlocul secolului trecut, parcurgeam deseori împreună cu colegii, spațiul de pe colina din marginea estică a Târgu-Jiului, ca elev al fostei Școli pedagogice de învățători din urbea noastră, spre terenurile administrate de instituție, unde prestam activități agricole. Nu ne puneam întrebări legate de stâlpul gâtuit înfipt în pământ și înălțat până la cer, în jurul căruia mișunau tot soiul de animale domestice, aduse la păscut. Așa stăteau lucrurile și cu Poarta, Masa și Scaunele, presărate în Grădina publică. Puterea politică îl catalogase pe Constantin Brâncuși, ca artist decadent care nu merita să fie cunoscut, prezentat și valorizat. Puțini din cei inițiați, aflați în București ori în alte orașe ale țării, aveau totuși curajul să vorbească și să scrie despre marele creator, contribuind la păstrarea lui în conștiința neamului. Ne bucurăm să constatăm că printre exegeți se numără gorjeanul Ion Mocioi, care a „îndrăznit”, încă înainte de 1989, să-și exprime direct punctele de vedere privitoare la cine a fost, ce a făcut și ce a lăsat posterității Constantin Brâncuși.
2.Ion Mocioi este un autentic fiu al Gorjului, o personalitate complexă a culturii locale și naționale, a lumii brâncușiene de pretutindeni, un om care își petrece și acum covârșitoarea parte a timpului printre cărți și hrisoave, căutând mărturii despre țară, popor, limbă și tradiții, pentru a scoate la lumină durabilitatea multimilenară a viețuirii daco-românilor în zona Carpaților, a Dunării și a Mării Negre. S-a născut în renumitul sat de olari Găleșoaia, dispărut ca așezare în urma extinderii exploatațiilor de cărbune. A împrumutat mult din firea făuritorilor de vase de lut ars, adevărați artiști de la care a furat, probabil, gustul pentru creativitate, metamorfozându-l într-o îndeletnicire care îi face cinste: abordarea și susținerea necondiționată a domeniului frumosului, sub multiple fațete. Absolvent de studii universitare umaniste, la Cluj – cetate a multiculturalismului de tot felul –, profesorul Ion Mocioi probează continuu atașamentul față de valorile reale ale românismului, concretizate în fapte de cultură și în idei atât de necesare și utile. A susținut doctoratul în 1981, vreme în care exigențele pentru dobândirea titlului de doctor erau crâncene, mai ales în privința scrutării temelor delicate, cum s-a dovedit a fi și aceea legată de opera lui Brâncuși. Ca unul care îl cunoaște de ani buni, pot depune mărturie privind zbaterile, preocupările și nesomnul pricinuite de dorința îndeplinirii scopului asumat: examinarea din perspectivă estetică a demiurgului ce ne-a fost concetățean și care luminează și va lumina întruna cu gloria sa eternă spiritualitatea mondială. În tinerețea timpurie, Ion Mocioi a întreprins cercetări asupra folclorului muzical și literar din Gorj, tipărind o lucrare în care sunt inserate inclusiv notele din game, pentru a păstra autenticitatea melodiilor; are câteva volume de versuri, altele de proză, în care descrie sentimente și trăiri general existente, plasate în arealul județului nostru; oferă celor interesați considerații asupra lexicului geto-dac; are contribuții remarcabile la restituirea către prezent a vieții unor iluștri înaintași (Alexandru Ștefulescu, Ion Popescu-Voitești, Elvira Godeanu, Ecaterina Teodoroiu, Maria Lătărețu, Iosif Keber și alții); publică istorie și critică literară (Artă și artiști); participă activ la vernisaje, lansări de carte și alte activități menite a ține treaz interesul pentru cultură etc. Toate acestea- și altele – merită să facă obiectul unor volume de genul Opera omnia trebuitoare generațiilor actuale și viitoare. O constantă a demersurilor sale rămâne, incontestabil, grija și atenția acordate lui Constantin Brâncuși, pasiunea pentru opera acestuia. Estetica operei lui Brâncuși, Viața lui Brâncuși, Opera lui Brâncuși, Însemnări despre Brâncuși, Brâncuși în portrete, Ansamblul cultural de la Târgu-Jiu, Mărturii despre Brâncuși și altele sunt apariții editoriale care, la momentul ivirii, au impresionat, au stârnit admirație. Ceea ce se întâmplă mereu. Chipeș, cu o seninătate firească și permanentă, purtând o vestimentație elegantă, asortată cu cravata și culoarea pantofilor bine lustruiți, calm și zâmbitor, cu un simț al umorului rafinat, familist convins, Ion Mocioi și-a câștigat nenumărați prieteni nu doar pe aici, ci peste tot, devenind realmente model demn de urmat. Slujitor dezinteresat al țării a indeplinit funcții onorante în instituții ale statului și în organisme ale comunităților europene, în calitate de parlamentar. Păcat că vasta sa experiență nu este fructificată, în temeiul pretextului bizar, ca a condus, cândva, cultura gorjeană. Cineva trebuia să o conducă și a fost un imens avantaj să o facă un cărturar, un specialist și nu vreun politruc oarecare.
3.Revenind la cea mai recentă carte a domnului Ion Mocioi, să începem cu precizarea autorului însuși: „sunt mai multe cataloage ale operelor lui Brâncuși, dar niciunul dintre ele nu este complet, pentru că s-au descoperit continuu opere ale părintelui sculpturii moderne”. Adevărul este că a te angaja la punerea în pagină a unui album cu ilustrații artistice de o asemenea dimensiune presupune antrenarea unor eforturi incomensurabile, de care numai cineva profund, atașat idealului, priceput și perseverent poate fi capabil. Acel cineva se numește Ion Mocioi. Avem în vedere realitatea înfățișată și de domnia-sa potrivit căreia un număr de-a dreptul impresionant de piese, de lucrări se află răspândite pretutindeni, în colecții muzeale publice sau în colecții particulare. Să ne închipuim cât de dificil este să dai de ele și să le faci accesibile! Totodată, având în vedere că totul e în mișcare, așa încât ceea ce pare definitiv azi, este incomplet mâine sau poimâine. (Chiar autorul despre care vorbim a mai realizat anterior un album, devenit insuficient ca reprezentare și a cerut altul). Tipărit în limbile română, engleză, franceză și germană, albumul servește specialiștilor, studenților, elevilor, publicului în cunoașterea patrimoniului brâncușian, în stârnirea și stimularea apetitului pentru aprofundarea sensurilor artei moderne, pentru inițierea de alte cercetări, așa cum a fost și va rămâne Constantin Brâncuși, exemplu de travaliu creativ. De fapt, albumul nu trebuia să fie citit în accepțiunea literală a termenului. El e realizat pentru a fi privit, pentru a stimula imaginația și curiozitatea celor ce au prilejul și privilegiul de a intra în contact cu volumul ce cuprinde mai mult de 1275 de pagini. I-au fost necesare autorului în jur de treizeci de ani de trudă asiduă spre a-și vedea creația în forma pe care o pune la dispoziția căutătorilor de „aventuri” artistice. Cvasitotalitatea acestora sunt color; pe cele în alb-negru le considerăm neînsemnate ca pondere numerică. Așa se face că avem în fața ochilor o tratate exhaustivă prin imagini foto a operei lui Constantin Brâncuși. Măiestria domnului Mocioi într-ale „facerii” de cărți se vădește și prin structura asigurată scrierii. Capitolele nu înfățișează neapărat imaginile obiectelor surprinse în ordine cronologică privitoare la apariție, ci – mai cu seamă – prin unghiul ciclurilor de creație cărora aparțin. Partea I și partea a II -a, fiecare cu câte un număr de capitole, ne încântă cu vastitatea universului marelui artist: sculpturi, lucrări artizanale, eboșe, socluri, mulaje, desene, instrumente de lucru, materiale, obiecte gospodărești și altele, care au trecut prin gândul și prin mâna sa. Aceeași măiestrie se relevă și în minuțiozitatea cu care Ion Mocioi prezintă imaginile: din ce e realizată opera (gips, lemn, piatră, calcar, lut etc), muzeul sau colecția în care se află, inscripționările de identificare, număr de inventariere, ordinea variantelor și altele. E evident: profesorul Ion Mocioi este un adevărat maestru!
4.Pentru cei mai puțin inițiați în Brâncuși, albumul e un element de sprijin în înțelegerea dimensiunilor umane și demiurgice ale acestuia. Vom observa că el a abordat insistent fenomenul vieții. Vom observa că el a abordat insistent fenomenele vieții, ale omului, în plenitudinea însușirilor reale și în relație cu tot ceea ce e dincolo de sine și în propriul interior. Universul fiecărei ființe înfățișate se revarsă în universul nemărginit, ambele întregindu-se reciproc. De altfel, și în aceasta constă măreția inegalabilului artist. Variantele de sărut, de tors-uri, nașterea, chipurile de copil, primul strigăt, primul pas, succesiunea generațiilor(mama și fiul), surprinderea tinereții, masculine și feminine, pietrele funerare și altele sunt de fapt momente ale vieții, ale evoluției fiecăruia, de la început până la sfârșit. Între aceste două puncte cardinale, întâlnim stări definitorii complexe(acțiune, odihnă, somn, aspirații, cum este aceea a zborului, raporturi și ierarhii umane – șef, ospătar), robustețe fizică și psihică, suferințe – orbi, supliciu. Iar peste toate sălășluiește Rugăciunea, expresia legăturii cu divinitatea. Diverse imagini privesc omul, din unghiul de vedere anatomic. Forme de picioare, brațul și mâna, osul iliac, craniul etc. Altele ilustrează lumea vegetală și animală: pădure, flori, peisaje din România, păsări, foca, țestoasa, urs, mormoloc, vacă, golumb, și încă multe. Interesantă rămâne aplecarea lui Brâncuși pentru personalități mitice, istorice, literare sau publice: Vitellius (împărat roman, aparținător anului celor patru împărați), Laocoon (dintr-un grup statuar grec, Laocoon și fiii, perioada elenistică), Narcis care „singur fuse îndrăgitul, singur el îndrăgitorul” cum spunea Eminescu, uriașul poet care se regăsește în Album sub forma unui portret, Prometeu, hoțul de foc pentru oameni, Buddha, fondatorul filosofiei și religiei ce-i poartă numele, Platon și Socrate, filosofii Greciei antice, James Joyce, Apolinaire, Ilarie Voronca, Tristan Tzara și am putea continua mult de aici încolo. Admirăm, totodată, portretul mamei și câteva autoportrete. Să nu mai vorbim despre ansamblul monumental din inima Gorjului!
*
Ceea ce mi-am propus, în rândurile de mai sus, reprezintă o infimă pledoarie pentru meritul lui Ion Mocioi, în realizarea noului și excepționalului Album al operelor lui Brâncuși. În întreprinderea sa, a primit și binecuvântarea mănăstirii Lainici, al cărei stareț este inimosul părinte Ioachim Pârvulescu. În încheiere, îmi exprim opinia că autorul Albumului ar trebui inclus într-un organism (un fel de consiliu al înțelepților) care să urmărească serios punerea în valoare a lui Brâncuși. Mai ales dacă avem în vedere faptul că se întâmpină ceva dificultăți în privința înscrierii ansamblului de la Târgu-Jiu în patrimoniul UNESCO și altele legate de amenajarea Căii Eroilor. Domnul Mocioi are – repetăm – o vastă experiență și este păcat ca, din ambiție sau resentimente, aceasta să rămână doar în gândurile sale, fără căi de comunicare către cei ce au azi, vor avea și în viitor menirea să-l apare și să-l susțină pe Brâncuși.
La mulți ani, domnule Ion Mocioi, și la cât mai multe volume!
Nicolae Brânzan