După 27 de ani de la schimbarea de macaz politic în România, în mentalul individual și colectiv încă se mai operează cu termenul de “securitate”, dar mai ales cu stigmatele fostei instituții represiv-comuniste, asistând și astăzi în spațiul public, presă și în multe alte locuri cu, “Jos securitatea”! S-a mers atât de departe încât și simplul soldat din armata ministerului de interne, într-un mod amalgamat și repulsiv, era catalogat securist.
Desigur, abuzurile și atrocitățile comise de securitate în regimul comunist au fost și trebuie condamnate cu toată fermitatea și chiar mai mult decât atât, numai că problemele legate de activitatea acestei instituții de pe “frontul nevăzut” al țării, dinainte și de după decembrie 1989, are nevoie, dincolo…”jos securitatea” sau alte inepții doctrinare de lămuriri suplimentare, dacă vrem să înțelegem cu adevărat ce reprezintă securitatea (serviciile secrete) pentru orice entitate statală, deci și pentru România. Altfel spus, aceasta ar trebui să servească siguranței naționale, în niciun caz să nu se pună în slujba exponenților de putere ai sistemului, de suprimare și reducere la tăcere a adversarilor politici. Or, în țara noastră taman acest lucru s- a întâmplat în regimul comunist, si, din păcate, se întâmplă și astăzi, când avem pretenția că funcționează și la noi democrația și statul de drept.
Mai concret, bunăoară, în țări precum Finlanda, Elveția, Suedia, Norvegia etc, unde democrația și bunăstarea cetățeanului sunt la ele “acasă”, instituțiile și oamenii lor din “umbră”, au deplină libertate legislativă de a culege informații și a lua la timp măsurile ce se cuvin, întru binele țărilor lor. În schimb, sunt excluse din fișa postului componenta represivă, subordonarea și implicarea în jocurile politice de putere. Nu același lucru se întâmplă în România, când și cei care își fac treaba cu onestitate, responsabili, pentru ca pe acilea să nu umble dușmanii și delatorii, cum doresc, precum “Vodă prin lobodă”, sunt taxați la fel și aruncați în oala cu lături ca orice alți trepăduși, care nu face altceva decât să-i slugărească pe puternicii zilei și întreaga lor gașcă, mânați deopotrivă de abuzuri, ilegalități și interese meschine. Iar din aceleași motive de servilism și parvenitism, adeseori și în pat cu dușmanii țării, este intenționat abandonată, în mare parte activitatea pusă în slujba siguranței naționale, lăsându-se mână liberă răufăcătorilor țării, din afară și dinlăuntru, care au făcut praf și pulbere România după dec 1989. Căci, invocându-se “deschiderea” cu exteriorul și așa-zisa democrație, iar pe de altă parte, hulindu-se din bosogi fosta securitate, ne-am trezit cu țara plină de lichele și ticăloși, de spioni străini și extremiști violenți, de tot felul de hackeri și indivizi cu intenții teroriste, ș.a.m.d., care-și fac după cum poftesc mendrele. Or, “bunii” români, în loc să se disocieze de astfel de elemente extrem de periculoase, nu fac altceva decât să muște nada și să se lase îndoctrinați de fiecare dată de propagandă mafiei din exterior. Și iată, unde a ajuns astăzi România-pradă sigură în mâna străinilor, amăreștenii au devenit slugi sau chiriași la ei în țară, într-un evident picaj în privința libertăților cetățenești atât de mult invocate, dar mai ales descoperiți în nevoia stringentă de a ne apăra pacea socială, integritatea și siguranța națională.
Cu atât mai mult cu cât mersul omenirii este incert, urmare a multiplelor interese și conflicte intra (extra) statale, unde marile puteri dețin în cvasi-totalitate pârghiile globalizăriii, dorind cu orice preț stăpânirea omenirii. Restul propagandei, zisa de siguranța comună (mondială), se înscrie la capitolul- povești, statele mici și slab dezvoltate, dincolo de orice apartenență externă, fie și NATO (în cazul României) înghițând mizeriile și păcătoșeniile acestora. Și atunci, să nu înțeleagă oare românii că cea mai bună soluție pentru binele țării este armonia și unitatea națională, iar pe de altă parte vigilența internă și pragmatismul în relațiile externe, incluzând aici deopotrivă prietenii, vecinii și “dușmanii”, fără să stârnim zâzanii și încrâncenări nejustificate, ce pot afecta fără îndoială, siguranța României, pacea și tihna, de care are atâta nevoie poporul nostru? Or, exact aici ar trebui să- și găsească rostul serviciile secrete românești și nu implicarea lor în jocurile politice subterane, care au dezbinat și șubrezit în acești amar de ani societatea românească. Adică, sub “vigilenșa” lor ne-au fost furată țara-fabricile, resursele strategice, pământurile și pădurile, le-au fost furate românilor și locurile de muncă și din păcate în această țară totul a fost transformat într-un spectacol sinistru, unde se “croștează “ tot timpul cu lupta anticorupție, în realitate, la nivelul celor suspuși și puternici se fură-n draci sub obloanele îngăduitoare, complice ale instituțiilor de forță. Iar toate aceste nemernicii aveau să producă, până la urmă la, o falie socială uriașă, cocoșând sub povara sărăciei și umilinței milioane de români.
Altfel spus, îți faci datoria corect și cumsecade, servind interesele țării tale, înseamnă că esti un bun român, un patriot adevărat. Dincolo de asta îți vezi doar de meschinăriile personale, îi slugărești pe unii sau pe alții și ești băgat în aceleași mizerii până-n gât, păcălindu-ți și trădându- ți țara și glia strămoșească în care te-ai născut și crescut. Paradoxal, de ceva vreme se tot vorbește de suplimentarea bugetului serviciilor secrete ale statului român, invocându- se nevoia stringentă a modernizării infrastructurii acestora. Până la un punct motivația este corectă, dat fiind faptul că de peste tot se abat asupra României o avalanșă de lovituri, cu precădere în spațiul virtual-cibernetice, având scopul de a destabili și chiar de a dezmembra statului național unitar român. În această privință sunt deja vizibile unele acțiuni concertate, antiromânești, venite de dincolo de granițele de vest și de est ale țării noastre, dar și dinspre unele țări, altădată prietene României, ceea ce ar trebui să ne îngrijoreze pe toți, simțindu-se nevoia, mai mult ca oricând, să punem laolaltă umărul pentru apărarea ființei naționale și a integrității teritoriale a țării noastre. Numai că din păcate, cel mai mare blestem abătut asupra României, după dec ’89, rămâne penuria unor conducători și guvernanți adevărați, după cum intersectarea dubioasă și nu separația atribuțiilor puterilor în stat, cu amestecul grosolan ale politicului și instituțiilor de for- în dreapta rânduială a societății, au dat peste cap coeziunea internă (din varii interese pernicioase), ceea ce avea să afecteze grav interesele poporului român. În plus, avem o prolegată și de loialitatea cetățeanului român, de la “opincă, la vlădică”, în special la vârful de putere unde se încalcă repetat Constituția și legile țării (nimeni nu-i mai presus de lege?!), după cum, slugărnicia la adăpostul unei propagande meșteșugite, dar înșelătoare venită din exterior, nu face altceva decât să zdruncine România și să- i îngenuncheze pe români, doar pentru a fi satisfăcute cu orice preț interesele stăpânilor din afară. Or, mă repet, vina esențială revine deopotrivă diriguitorilor țării, serviciilor, justiției și celorlalte structuri de putere ale statului român. Pentru ca, înainte de toate acestea au o datorie sacră, să-și slujească cu credință țara și neamul, neuitând nici o clipă că înaintașii și eroii noștri, au ținut mereu sus, până la jertfa supremă, steagul demnității naționale, în consecință, drept recunoștiință, urmașii și mai ales cei din fruntea structurilor instituționale ale statului, trebuie să dovedească că aici, pe glia străbună, trăiește un popor sănătos, la minte și la trup, îndeplinindu-și cu sârg și cinstire menirea istorică, statală în această parte de lume. Și apropo de serviciile secrete despre care am făcut vorbire, orice reticență venită din popor dispare și credibilitatea crește, dacă servesc cu ardoare și bună-credință România. Cu atât mai mult în zilele noastre, când iredentismul sovin, terorismul și forțele oculte de tot felul mișună și pe la noi amenințându- ne vădit siguranța națională. Altfel spus, avem nevoie ca serviciile speciale să fie loiale și temeinic pregătite, capabile să prevină și să apere țara de dușmani. Dar, este esențial să se lucreze cu inteligență și dibăcie, păstrând permanent un echilibru între libertățile cetățenești, indiferent din ce parte vin și nevoia de apărare a securității noastre naționale, sub toate formele ei. Chiar dacă este și va fi nevoie de o verificare atentă, uneori și printre semeni, în vreme ce oricărui om cinstit nu-i pasă dacă este ascultat, evident nu pentru ceva ce contravine legii, libertății și drepturilor cetățenești. Și până la urmă, lucrurile pot fi atât de simple, când la mijloc sunt interesele României. Sau vorba unui mucalit oarecare: ”pe mine poate să mă asculte oricine, pentru că nu am secrete care să lezeze pe celălalt” Fără alte comentarii…
Vasile Irod
