Dr. Tatiana Grecu: „La ATI ne luptăm zilnic cu moartea – la propriu – și, nu de puține ori, ea ne învinge!”

Dr. Tatiana Grecu, medic primar ATI, originară din județul Mureș, absolventă a Facultății de Medicină de la Craiova, a ales să profeseze la Spitalul Județean de Urgență Târgu-Jiu, unde activează de 16 ani. Câteva zile pe lună lucrează și la un centru privat de dializă din Târgu Jiu. Profesia de medic anestezist este extrem de solicitantă, nu de puține ori dr. Tatiana Grecu fiind pusă în situația de a se întoarce la spital, chiar și în timpul liber. Despre toate acestea, dar și despre cele mai mari provocări ale carierei sale, precum și despre secretele meseriei de anestezist, ne-a vorbit dr. Grecu, pe larg, într-un interviu inedit.

Reporter: Ce v-a determinat să faceți medicină și de ce ATI?
Dr. Tatiana Grecu: Am ales medicina pentru că, mi s-a părut cea mai nobilă și provocatoare meserie. Am intrat la UMF Craiova în 1989 când concurența era de peste 10 candidați pe loc și admiterea era foarte grea.
Rep.: De ce ATI?
Dr. Tatiana Grecu: Pentru că ATI-ul este o specialitate cu totul aparte! Cred că am fost atrasă de dorința de a face ceva concret, vizibil imediat și spectaculos ca rezultat, fără să iau în considerare și părțile mai puțin frumoase ale meseriei. La noi rezultatele se văd imediat în majoritatea cazurilor: pacientul este salvat sau nu.
Rep.: De când lucrați la Spitalul Județean de Urgență Târgu-Jiu?
Dr. Tatiana Grecu: După ce am absolvit UMF Craiova am efectuat un an de stagiatură la Spitalul Județean de Urgență Târgu Jiu. Am dat examenul de rezidențiat la București și am luat la ATI. După 5 ani de rezidențiat la Craiova m-am întors în Târgu Jiu. Lucrez în acest spital de 16 ani.
Rep.: De ce Spitalul Județean de Urgență Târgu Jiu și nu altă unitate medicală ?
Dr. Tatiana Grecu: ,,Drumurile vieții nu ști unde te poartă și unde se opresc”! M-am născut și am terminat liceul la Tîrnăveni, județul Mureș, am terminat la UMF Craiova și m-am căsătorit la Târgu-Jiu. Spitalul Județean de Urgență Târgu-Jiu fiind cel mai mare și reprezentativ spital din județ, e lesne de înțeles de ce l-am ales.
Rep.: Cât de dificilă este meseria de medic ATI ?
Dr. Tatiana Grecu: ATI este o specialitate dură, foarte stresantă, în care în fiecare minut te apasă o responsabilitate, uneori foarte greu de suportat. În această secție ne luptăm zilnic cu moartea – la propriu – și nu de puține ori, ea ne învinge. Impactul cu această specialitate este teribil, pentru că noi trăim zilnic printre secreții umane patologice, sânge, transpirații și infecții.
ATI-ul este o specialitate aparte, în care găsești toate cazurile critice din toate specialitățile: cardiologie, nefrologie, neurologie, interne, ginecologie, boli infecțioase, etc. Este o specialitate în care trebuie să fii foarte rapid, lucid, să gândești în secunde, să ai reacții ferme și bineînțeles să fii foarte bine pregătit profesional. Aici nu există jumătăți de măsură: o reacție întârziată, sau o stare de oboseală, te poate costa viața unui om.
Ne trăim aici viața la cea mai înaltă intensitate și zilnic avem parte de acea doză de adrenalină – metaforic vorbind – care te face să fii dependent de această meserie, să-ți placă, iar satisfacția vieților salvate îți dă amnezia părții dure și a morții, și-ți dă puterea de a merge înainte zi cu zi, an cu an.
Datorită stresului permanent major, a responsabilității imense, a perfecționismului și autosacrificiului ce ți-l impune această meserie, rata depresiei, a suicidului și adicțiilor este o realitate printre medicii anesteziști, descrisă și în literatura de specialitate.
Rep.: Descrieți o zi obișnuită din viața dumneavoastră!
Dr. Tatiana Grecu: O zi din viața mea nu poate fi descrisă decât în câteva cuvinte și pare monotonă, dar în timpul petrecut la spital și timpul petrecut în familie nu există monotonie.
Deci, dimineața sunt la spital, cu excepția zilelor de gardă, când plec a doua zi la ora 13.00, iar după-amiaza petrec cu familia, acum mai puțin cu fiica mea care este plecată tot la facultatea de medicină, dar în Timișoara. Câteva zile pe lună lucrez și la un centru privat de dializă din Târgu-Jiu.
Rep.: Care sunt cele mai mari provocări cărora a trebuit să le faceți față de-a lungul carierei dumneavoastră ?
Dr. Tatiana Grecu: Prima provocare a fost atunci când am venit dintr-un spital universitar, unde aveam mult mai multă dotare, unde atunci când apăreau cazuri extreme eram 3 medici pe gardă și parcă emoțiile și stresul nu erau atât de mari; într-un spital unde practic eram singură, și cu dotarea care era acum 16 ani.
O altă provocare a fost când într-o seară, de gardă, mi-a venit un copil de 4 ani în stare foarte gravă, intoxicat cu o substanță necunoscută, în comă și cu insuficiență respiratorie severă. Am sunat la toxicologie la București, de unde nu am primit aviz de transfer pe motiv că micuțul nu rezistă până acolo și că oricum finalul nu poate fi unul pozitiv!
O noapte întreagă am stat cu o echipă de asistente și am încercat imposibilul. Până la ora 10 dimineața copilul era salvat. Nu există cuvinte să vă descriu mai mult!
Rep.: Care a fost cel mai greu moment prin care a trebuit să treceți în această meserie?
Dr. Tatiana Grecu: Au fost câțiva ani, în care și rezistența fizică și cea psihică mi-au fost puse greu la încercare. Între anii 2009-2014 am rămas să ducem greul secției, doar eu, un coleg și o colegă pensionară, care a rămas în prelungire datorită lipsei acute de anesteziști, nu numai la noi, ci în toată țara. După 31 de ore de gardă și muncă stresantă, veneam acasă doar ca să dorm, după care, a doua zi o luam de la capăt, încă 31 de ore.
Gărzile erau cumplite, cu personal insuficient, asistentele și ele epuizate de atâtea nopți, de faptul că una muncea pentru trei, aparatura medicală era puțină și uzată și cu medicamentele era o mare problemă.
Acum, lucrurile s-au schimbat în bine. Au mai fost angajați trei tineri colegi, avem programul național de ATI prin care s-au dat fonduri foarte mari ATI-urilor, care se știe că sunt cele mai mari consumatoare secții ale unui spital, iar aparatura performantă adusă în ultimii 2 ani, face din ATI o secție în care se lucrează la standarde înalte!
Regretul acelor ani însă, este că am lipsit mult din viața copilului meu, a familiei, că am pierdut momente unice, și pentru asta mă încearcă un sentiment frust de vinovăție.
Rep.: Au fost situații în care trebuia să veniți de acasă, deși erați liberă?
Dr. Tatiana Grecu: Da, au fost situații când starea pacienților urmăriți și tratați de mine s-a agravat și atunci normal că am mers la spital și din timpul meu liber. Niciodată grija și responsabilitatea față de pacienții din terapie intensivă nu se termină odată cu programul meu de lucru sau la ieșirea mea pe poarta spitalului. Îmi sun colegii de gardă, asistentele, și sunt permanent la curent cu evoluția lor.
Rep.: Cât de gravă poate fi o greșeală în anestezie?
Dr. Tatiana Grecu: Anestezia generală este o comă indusă medicamentos, în care pacientul pierde contactul cu realitatea, nu simte durerea, nu se poate mișca (este paralizat) și nu poate respira – de aceea este intubat și ventilat mecanic.
Medicamentele care se administrează pacientului în timpul anesteziei sunt reversibile prin administrare de antidot, care îl fac pe pacient să se trezească. În timpul unei anestezii generale se face o combinație de 7-8 medicamente. Desigur că există și efecte secundare ale medicamentelor și reacții imprevizibile ale organismului, dar anestezia rămâne o metodă sigură de menținere a pacientului în viață, în timpul intervențiilor chirurgicale. Pentru că nu există o rețetă fixă în aplicarea anesteziei, combinația anestezicelor este făcută după tipologia pacientului, a bolilor asociate și a experienței anestezistului. În momentul în care se semnează consimțământul de anestezie, trebuie să se știe că atât medicul, cât și pacientul își asumă niște riscuri. Există riscul ca în timpul anesteziei să nu te doară, să nu te poți mișca, dar să auzi și să conștientizezi totul. Este clar o imperfecțiune a tehnicii anestezice și o tortură psihică majoră pentru pacient. Există însă și greșeli umane care duc la pierderea vieții pacientului, începând de la o intubație greșită și până la o combinație neinspirată de anestezice.
Rep.: Ce vă spun pacienții când se trezesc din anestezie? Ați avut cazuri în care pacienții au mărturisit că au fost pentru scurt timp în viața ,,de dincolo”?
Dr. Tatiana Grecu: Anestezicele au efectul de manipulare a stării de conștiență, dar în siguranță, în mod reversibil și cu o precizie aleasă. Mulți dintre cei anesteziați nu își aduc aminte de nimic. Pur și simplu spun că în acea perioadă de 1-2 ore ,,am încetat să mai exist”. În funcție de substanța anestezică pacienții pot avea diferite nivele de anestezie și atunci starea de conștiență nu poate fi considerată ca fiind totul sau nimic – ești treaz sau nu. De exemplu, propofolul îți conferă o tranziție rapidă și lină spre starea de inconștiență, oamenii, în general, se trezesc foarte fericiți și povestesc că au fost în locuri de vis, de obicei cu flori, iarbă verde, copaci înfloriți și o muzică divină. Mulți sunt supărați că i-am trezit prea repede tocmai când se apropia de ei o lumină albă.
După ketamină, pacientul experimentează senzația de extracorporalitate cu disocierea minții de corp, halucinații vizuale, amnezie. Mulți spun că au fost undeva atârnați între cer și pământ.
Rep.: În caz de urgență cum vă dați seama care este cea mai bună anestezie pe care trebuie să o aplicați pacientului?
Dr. Tatiana Grecu: Cum am mai spus, anestezia nu este o tehnică exactă, fixă. Există multe tehnici anestezice și multe medicamente disponibile, precum și gaze inhalatorii anestezice. În caz de urgență, când nu am poate decât câteva minute la dispoziție trebuie să găsesc soluția individuală, mulată pe starea clinică critică a pacientului și pe particularitățile intervenției chirurgicale. Cert este că, mai ales în marile urgențe, viața pacientului este în mâna mea și asta implică o mare responsabilitate. Toate manevrele și administrarea de droguri anestezice se face rapid, continuu și cu mare precizie.
Rep.: Sunteți o persoană calmă în fața situațiilor limită?
Dr. Tatiana Grecu: Nu știu dacă structura pentru a face această meserie o ai genetic sau o dobândești pe parcursul anilor de studii, a nesfârșitelor gărzi ca rezident? Dar știu că dacă nu ai o anumită structură nu poți practica această specialitate!
Atunci când depinde de mine ca un om să trăiască cuvântul, ,,calm” își pierde sensul!
Am fost instruită și pregătită profesional să stăpânesc orice situație limită, să nu mă tem de nimic în situații critice, să găsesc soluții acolo unde par că nu mai sunt, să fiu lucidă.
Rep.: Ce vă nemulțumește la ora actuală?
Dr. Tatiana Grecu: Relația pacient-medic s-a deteriorat progresiv în ultimii ani. Pacientul vine la spital cu idei preconcepute, cu neîncredere în medic și în sistemul medical. Din start relația medic-pacient devine viciată. Starea gravă în care ajung pacienții în terapie intensivă îi face pe aparținători tensionați și irascibili și oricât de bun psiholog ai fi, șansa să le câștigi încrederea și să relaționezi cu ei ți-o pierzi în momentul în care starea pacientului nu ia o turnură pozitivă.
Subfinanțarea sistemului de sănătate, dezinteresul politicienilor în a face lumină în haosul legislativ determină o nemulțumire generală în rândul nostru și mulți dintre noi aleg să abandoneze totul și să plece.
Rep.: În timpul liber ce vă place să faceți?
Dr. Tatiana Grecu: În puținul meu timp liber îmi place să stau, în primul rând, cu familia. Vara îmi place să ies în natură. Îmi place marea, soarele și ador să înnot. Iar ca orice femeie, de fapt, îmi place să ies cu fiica mea la cumpărături.
Regretul meu este că nu s-a găsit nimeni în acest oraș să facă o piscină (olimpică), la care să am acces în orice anotimp.
Dacă nu ați fi medic, ce meserie v-ar fi plăcut?
Reporter: V-ar fi plăcut o altă profesie, sau ați merge pe același drum, dacă ar fi să o luați de la început?
Dr. Tatiana Grecu: Nu m-am gândit niciodată dacă aș fi putut sau dacă mi-ar fi plăcut să fac altceva. Dacă ar fi să o iau de la început, aș face același lucru!
A consemnat Minodora Sucea