Echipa portocalie şi rădăcinile ei

Alegerile din PD-L Gorj au încheiat hegemonia clanului Manţog, confirmând ipoteza că nu este nevoie să tai copacul pentru a-i culege roadele, ci doar să-l scuturi. Ionel Manţog a aparţinut unui tip de construcţie forţată a unei grupări politice al cărei scop în sine a fost existenţa, nu doctrina, nu platforma politică.

Paridul lui Ionel Manţog a semănat cu liderul lui gorjean: mic, ambiţios şi fixist. Rezultatele lui au fost însă spectaculoase, dacă luăm în calcul ceea ce s-a obţinut, nu şi ceea ce s-a investit, pentru că investiţiile în politica unui câştig electoral au fost atât de mari, încât dacă nu s-ar fi produs această schimbare, deconturile ar fi fost dramatice şi ar fi putut costa chiar destine şi vieţi.

Ion Ruşeţ, Constantin Militaru şi Doru Filip reprezintă ideea că partidul este răspândit peste tot, dar că la nivel de Târgu-Jiu, datorită politicii distructive a precedentului lider, nu s-a găsit niciun stabilopod în jurul căruia să se cristalizeze o organizaţie pentru 90.000 de oameni. Aceasta este piatra de încercare pentru Ruşeţ, care stăpâneşte bine teritorializarea şi nu poate rata consolidarea politică din buricul târgului.

Ion Ruşeţ nu prea are în aceste momente obligaţii, deoarece el a venit la putere fără prea multe susţineri din partea membrilor de partid, ci mai mult datorită unei politici personale inteligente şi detaşate faţă de regimul pecuniar, care pe vremea lui Manţog făcea legea în partid. Tocmai de aceea, într-un an de zile Ruşeţ trebuie să ia la mână toate numirile şi să certifice oamenii de valoare, altfel dacă va face compromisul cumpărării de posturis-ar putea să eşueze în tentativa de a moraliza partidul.

Nu ştiu cât de bine îl cunosc membri de partid pe senator, însă un lucru este cert: dacă a reuşit să învingă oculta financiară din partid, atunci desigur că are o putere de înţelegere demnă de luat în seamă de către toţi competitorii politici din Gorj.

Îmi amintesc că la Motru a cerut deschiderea partidului şi renunţarea la statutul de gardă pretoriană al membrilor săi. Nu este exclus ca oameni de mare valoare din spectrul politic gorjean să se orienteze către formaţiunea lui Ion Ruşeţ chiar dacă momentele nu sunt prielnice partidului, doar din dorinţa de a face o echipă puternică şi de a rostogoli demersul politicii către moralitate, valoare şi corectitudine.

Personal voi monitoriza acest fenomen, deoarece prin crearea Uniunii Social-Liberale mulţi dintre activiştii roşii şi galbeni îşi văd interesele periclitate şi ar putea căuta salvarea exact în apropierea lui Ruşeţ. Timp de consolidare pentru PD-L există, iar dacă această migraţie anticipată se şi produce, atunci în mod cert disputa politică din Gorj devine foarte interesantă.

Constantin Bunilă