Eco Jurnal

În crucea verii/Prin pădurea Botorogi

03 august 2016, 00:00 | 0 comentarii  |  

La fel ca incursiunile din primăvară dorind să văd, dacă la nivelul comunităţilor locale se mai aruncă pe malurile apelor ori prin păduri resturi ale activităţilor umane, am parcurs şi acum în toiul verii mai multe trasee din judeţul nostru.

Semnatura eletronica CertDigital

Unul dintre acestea a fost (profitând de şoseaua asfaltată) cel care uneşte Tg- Cărbuneşti de Ţicleni. Drumul străbate un teritoriu de un pitoresc aparte parcurgând pădurea trecând prin Măceşu pentru a ajunge la final în oraşul petroliştilor gorjeni. Am fost plăcut surprins să constat că locurile erau într-o stare curată (inclusiv refugiile pentru maşini), la ora trecerii mele pe acolo neîntâlnind deja cunoscutele (şi omniprezentele ca să fiu un pic răutăcios) grămezi de moloz ori resturi menajere, cum am văzut cu generozitate prin alte locuri.

Şi drumul spre Tg Jiu mai bine zis porţiunea ce o străbate în perimetrul Pădurii Botorogi mi s-a părut a fi curat. Ca să nu mai vorbim de faptul că însăşi pădurea este declarată arie protejată dacă nu mă înşel, unde cresc chiar plante ocrotite de lege. În această perioadă întreaga zonă are un farmec aparte. Natura ce se află la apogeul dezvoltării sale în contradicţie cu lăstarii ori plante verzi (ce se căznesc ca să-i spunem aşa) să iasă la lumină, florile crescute din stratul gros de frunze de stejar, ce la nivelul solului acţionează după cum mi-a spus un biolog ca un veritabil îngrăşământ natural, şi nu în ultimul rând, vietăţile ce se strecoară timid prim luminişurile pădurii de stejari impresionează plăcut ochiul. De multe ori presaţi de grijile cotidiene trecem prin locuri ca acesta fără să le dăm importanţă şi este păcat pentru că tocmai acestea funcţionează ca veritabili plămâni verzi ai zonelor şi de ce nu ai întregului Mapamond.
Este impetuos necesar spunem noi ca membrii comunităţilor locale să cunoască faptul că deversarea la întâmplare a resturilor din gospodării la întâmplare nu mai este demult un fapt acceptat.
7Pentru că toate aceste operaţiuni se fac numai în baza unor programe ori proceduri bine puse la punct, ce caută ca impactul asupra ecosistemelor ori factorilor ambientali să fie cât mai redus. Să nu mai vorbim despre amenzile ce se dau pentru neconformităţi şi care se plătesc până la urmă din bugetele locale, bani ce ar putea fi folosiţi mult mai eficient în acoperirea altor nevoi ale locuitorilor. Şi „colac peste pupăză” cum zice olteanul refacerea ambientelor cu cheltuielile de rigoare (deloc neglijabile) cad tot pe spinarea poluatorului. Vorba aceea (care în ziua de azi a devenit un veritabil principiu) „poluatorul plăteşte”.
O să mai merg prin câteva perimetre pentru a monitoriza starea de fapt chiar a unor locuri şi a vedea dacă banii se folosesc efectiv pentru ecologizare ori iau alte căi, ce nu au legătură cu păstrarea curăţeniei şi a protejării factorilor locali de mediu. Dar până atunci cum spun ardelenii „la bună vedere!”.
Mugurel PETRESCU

Articole asemanatoare



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

ECO JURNAL