4 – Căpșunul – 3
1 – Tehnologia culturii este diferită în funcție de regimul remontante sau neremontant, în câmp sau în spații protejate, anuală sau multianuală.
1.1 – Tehnologia de cultură a căpșunului neremontant este diferită în funcție de caracterul anual sau multianual al soiurilor cultivate.
1.1.1 – Cultura anuală a căpșunului se practică pentru fructe de foarte bună calitate, deoarece căpșunul produce cele mai mari și bune fructe la prima recoltă, iar calitatea acestora se diminuează pe măsură ce cultura îmbătrânește. Pentru acest sistem de cultură cele mai pretabile terenuri sunt cele plane sau ușor înclinate, panta sub 7 % și cu posibilități de irigare. Inițial terenul cultivat anterior cu cartofi timpurii sau varză timpurie trebuie fertilizat cu 40 – 50 to gunoi bine compostat / ha, desfundat la 35 – 40 cm adâncime cu minimum 2 – 3 săptămâni înainte de plantare și bine mărunțit. Pentru combaterea dăunătorilor din sol este recomandabil ca la pregătirea patului germinativ să fie încorporate și insecticidele specifice, Sinoratox 5 G, Sintogril, Grilosan sau alte produse aflate în comerț. Se pot administra și fertilizanți chimici și recomandăm complexele care au azot (N), fosfor (P) și potasiu (K). Dacă se practică irigarea pe brazde este bine ca panta acestora să fie de 0,10 – 0,25 %, adâncimea de 15 – 20 cm, iar lățimea de 50 cm. Epoca de plantat optimă este vara în lunile iunie – iulie cu completare a golurilor în august. Întârzierea plantatului conduce la o slabă diferențiere a mugurilor florali și deci recoltă redusă anul următor. Densitatea optimă este de 80 – 100.000 plante / ha.
Schema de plantat cea mai bună este în benzi de două rânduri distanțate la 25 cm între ele și 75 – 80 cm între benzi. Pe rând plantele trebuie să fie distanțate la 15 – 20 cm. Plantarea se face manual, cu plantatorul, pe rândurile marcate (trasate) anterior. Dacă la plantare solul nu este suficient de reavăn se recomandă udarea anticipată. Materialul săditor poate fi procurat din comerț sau prin recoltare de stoloni din plantațiile pe rod ori din stoloniere-mamă. Din comerț pot fi procurați stoloni proaspăt recoltați sau refrigerați și păstrați până la plantare la -1,5 – -2,2 g C. Ei trebuie să aibă rădăcini puternice, lungi de cel puțin 10 – 12 cm și la plantare li se înlătură frunzele rupte sau uscate, se lasă numai 3 – 5 frunze în rozetă și se mocirlesc. La înfigerea în sol se are în vedere ca aceștia să nu fie plantați prea adânc sau prea superficial, adică mugurele de creștere trebuie să rămână la suprafața solului și pământul să fie bine apăsat peste rădăcini pentru a face un bun contact cu ele. O echipă alcătuită din trei lucrători poate planta zilnic cca 20.000 de stoloni. După plantare plantele se udă local imediat cu 0,5 – 1,0 l apă pentru a asigura prinderea. Până în toamnă se mai aplică 4 – 5 udări și prașile pentru a afâna solul și a favoriza creșterea rapidă a culturii. Înainte de îngheț se face mulcirea cu strat gros de 3 – 5 cm și lat de 20 – 25 cm de paie pe ambele laturi ale rândurilor pentru a proteja plantele de gerurile iernii. Primăvara, la pornirea în vegetație, pentru întreținerea culturii, materialul folosit ca mulci se strânge și se compostează în platforma de gunoi, se aplică prașilele necesare și chiar 1 – 2 udări. La începutul înfloririi se mulcește din nou cu paie sau benzi de folie de polietilenă neagră sau gri pentru a stopa creșterea buruienilor și a împiedica murdărirea fructelor sau putrezirea acestora. Înainte de mulcire se poate instala rețeaua de irigare prin picurare. La irigarea pe brazde se are în vedere ca acestea să nu fie acoperite cu mulci pentru a nu împiedica scurgerea apei pe ele. Pentru mulcit sunt consumate cam 5 – 10 to paie / ha. De asemenea, se fac tratamentele fitosanitare care se impun.
Dacă toate astea fi-vor respectate…
Ing. Ion Velici
