8 – Cornul – 3
6 – Tăierile. Datorită faptului că plantele de corn trăiesc peste 200 de ani tăierile de formare a coroanei sunt foarte importante, dar nici tăierile de fructificare nu sunt lipsite de importanță.
Tăierile de formare a coroanei încep cu scurtarea tulpinilor la plantare sub 15 cm pentru tufe, la 30 – 40 cm sau 70 – 80 cm pentru cele care se vor conduce pe acest tip de trunchi. Pentru tufă se procedează la plivitul lăstarilor de prisos și se rețin doar cei mai viguroși și uniform distribuiți în tufă. În primăvara următoare se rețin 4 tulpini tinere simetric dispuse pe butuc sau 2 câte 2 orientate pe direcția rândului la tufele ușor aplatizate. În următorii ani fiecare tulpină se tratează ca o plantă de sine stătătoare și se evită îndesirea tufei. Pentru conducerea pe trunchi de 70 – 80 cm se plivesc sau se ciupesc la 2 – 3 frunze toți lăstarii situați pe tijă sub nivelul de formare a coroanei până la sol. În anul 2 se scurtează tulpina la 1,1 – 1,2 m și sub aceasta se aleg ramurile de schelet. În anul 3 se lasă 2 – 3 ramuri de schelet. La fel se procedează și în anul 4 astfel că acum coroana va avea 4 -5 ramuri de schelet uniform repartizate în coroană. În anii următori apar ramuri de ordin inferior care se distanțează la 25 – 30 cm pe cele de suport. Pentru trunchiul de 30 – 40 cm se procedează identic ca în cazul trunchiului înalt. Până la vârsta de 12 – 15 ani se urmărește realizarea și mențierea unor coroane uniforme și aerisite.
Tăierile de fructificare se impun abia după vârsta de 12 – 15 ani și constau în tăieri de reintinerire în lemnul de 5 – 6 ani. Astfel se menține permanent capacitatea de rodire a plantelor practic pe termen nelimitat. Mugurii de rod apar pe toate ramurile cu excepția celor de 1 – 2 ani.
7 – Protecția fitosanitară presupune eliminarea dăunătorilor și a bolilor din plantație. În general nu au fost înregistrate pagube semnificative provocate cornului de către boli sau dăunători.
1 – Septorioza cornului – Septoria cornicola – produce pe frunze pete circulare sau neregulate, galben-cenușii și brune în centru mărginite de un halou violaceu. Vara aceste pete se brunifică complet. Combaterea presupune tratamente repetate cu Zeamă bordeleză – 0,5 %.
2 – Monilioza – Monilinia spp – atacă numai fructele în anii foarte ploioși, cu precipitații abundente în perioada de maturare a fructelor. Combaterea presupune tratamente începând de primăvara timpuriu cu Benlate – 0,05 %, Dithane M 45 – 0,2 % sau Sumilex – 0,1 %.
3 – Păianjenul roșu al pomilor – Chempalpus pulcher – a cărui combatere se face cu Apollo 50 SC – 0,04 %, Nissorun 10 WP – 0,03 % sau Penstyl 25 WP – 0,05 %.
Aceste tratamente nu trebuie să se repete imediat, ci să fie succesive unul altuia pentru a evita inducerea rezistenței sau obișnuinței agenților fitopatogeni la produsele chimice utilizate.
8 – Recoltarea durează destul de mult (din august până în octombrie) cu vârful de efort la începutul lunii septembrie. Se face cu mâna când fructele sunt aproape coapte, dar sunt încă ferme sau prin scuturare dacă acestea sunt supracoapte și se scutură ușor. Fructele culese cu mâna se pun direct în ambalaje în strat nu mai gros de 3 – 4 cm și se păstrează timp de 2 – 3 săptămâni în camere frigorifice, la 3 – 40 C și se pot folosi și pentru consum în stare proaspătă. La recoltarea prin scuturare se aștern prelate sub pomi ca să se poată aduna mai ușor și să rămână curate fructele. Aceste fructe se folosesc predilect pentru industrializare.
Dacă toate astea fi-vor respectate…
Ing. Ion VELICI
