Cred că articolul de față nu este suficient pentru punerea la punct a acestui extrem de important aspect din activitatea fermierilor noștri, dar totodată consider că fie și puține informații sunt mai utile decât lipsa lor. Precizez din capul locului că la noi porumbul nu are condiții naturale nici măcar suficiente, mult mai bine stau cerealele păioase din acest punct de vedere. Desigur sunt și excepții care să confirme regula și mă refer la luncile râurilor. Pornind de la stabilirea densității la semănat vom încerca să detaliem cele mai importante aspecte ale acestei etape din tehnologia uneia dintre cele mai răspândite culturi agricole în lume. Și la cultura porumbului, ca de altfel la majoritatea culturilor agricole, se aplică cu mare succes dictonul ,,rarul umple carul, desul umple fesul ,, în sensul că o cultură deasă presupune o fertilizare bogată, asigurarea în optim a apei, întreținerea mai atentă a culturii curată de buruieni, o protecție fitosanitară mai eficace etc. O cultură mai răruță dispune de hrană mai ușor, are o mai bună aerisire și iluminare, luptă mai eficient cu bolile și dăunătorii, asigură o recoltă mai mare și mai bună. În condițiile noastre din Gorj, la hibrizii recomandați, din grupele 200 și parțial 300 F A O, fără irigații, sol cu fertilitate nu prea ridicată, dar cu conținut mare de argilă, cu coeficient mare de compactare etc se recomandă o densitate de 35 – 40 mii plante recoltabile pe hectar, ceea ce la o distanță de 70 cm între rânduri înseamnă un număr de 3 – 4 plante de porumb pe o lungime de 143 cm de rând, adică 33 – 47 cm între plante pe rând. La această cifră se mai adaugă 5 % spor de densitate pentru patinarea utilajelor, alte 5 -10 % pentru pierderile de plante provocate de utilajele pentru întreținere și a pagubelor provocate de dăunători și se ajunge la o densitate de semănat de 45 – 50 mii boabe germinabile / ha. Pe baza acestei densități și în funcție de parametrii biologici ai semințelor (masa a 1.000 boabe, puritate, germinație) se calculează cantitatea de sămânță ce trebuie achiziționată. Adâncimea de semănat trebuie să fie de 5 – 7 cm, mai mică pe terenurile mai grele, compacte și mai mare pe măsură ce solul este mai puțin compact, mai ușor. Semănatul prea adânc într-un sol greu poate provoca o răsărire neuniformă, incompletă a plantelor, stresarea prematură a tinerelor plante, iar un semănat mai superficial într-un sol mai ușor, mai afânat, poate provoca un stres hidric plantelor pe toată perioada de vegetație, poate chiar uscarea acestora în timp de secetă prelungită sau căderea, răsturnarea plantelor în caz de furtună.
Momentul optim pentru semănatul porumbului se consideră a fi atunci când în sol, la adâncimea de semănat, temperatura este timp de 3 zile consecutive de minim 8 grade Celsius, cu tendință de creștere. Practic fermierii români au asociat acest moment cu înfloritul porumbarului (Prunus spinosa) în zonă. Mai există și o altă metodă empirică, dar destul de exactă, de a stabili acest moment în sensul că fermierul trebuie să stea cu fundul direct pe teren și dacă nu i se pare terenul rece înseamnă că este momentul potrivit pentru semănat porumbul. În Gorj această condiție se realizează de regulă după 5 – 10 aprilie și trebuie încheiată înainte de 30 aprilie. Semănatul prea timpuriu, când creșterea temperaturii nu este susținută practic, poate conduce la germinarea boabelor, iar tânăra plantă nu străbate tot stratul de sol, ci se reorientează spre profunzime unde este mai cald, ceea ce conduce la reînsămânțarea culturii. Tot la reînsămânțarea culturii, cu costuri suplimentare desigur, poate conduce semănatul prea timpuriu când în semințe, datorită umidității se declanșează procesele biochimice, dar temperatura redusă nu favorizează formarea plantulelor, ci conduce chiar la distrugerea semințelor. Semănatul întârziat poate fi la fel de dăunător căci se poate pierde ușor apa din stratul superior al solului din cauza vântului de primăvară, deci semințele nu vor dispune de apa necesară pentru susținerea integrală a proceselor biochimice până la răsărire sau dacă aceasta totuși se produce tinerele plante pot suferi foarte mult din lipsa apei sau chiar pieri. Iată de ce este foarte bine să se respecte cu strictețe momentul optim pentru semănat. Patul germinativ trebuie să fie atent pregătit, respectând întocmai cerințele culturii. Se admite ca la pregătirea patului germinativ pe terenul pentru semănat să se găsească și bolovani de mărimea unui ou de găină ceea ce va conduce la concluzia că nu s-au efectuat lucrări agricole excesive care să conducă la destructurarea agregatelor de sol cu efect de sporire a conținutului de argilă și deci creșterea compactității solului. Trebuie folosită numai sămânță autorizată căci sămânța din generațiile ulterioare are diminuat puternic potențialul de producție și alte însușiri. ceea ce conduce la pierderi importante de producție și prețuri enorme. La pregătirea patului germinativ se administrează și îngrășămintele chimice, precum și ierbicidele necesare. Rândurile trebuie să fie drepte și echidistante, iar adâncimea de încorporare a semințelor uniformă căci fiecare cm în plus sau minus la adâncime conduce la diminuarea cu cca 10 % a recoltei, precum și la neuniformitatea acesteia din punct de vedere al coacerii. Sămânța trebuie să fie neapărat tratată contra bolilor și chiar și a dăunătorilor din sol (diverși viermi etc) sau din primele faze de vegetație ( rățișoare etc). Aceste tratamente la sămânță nu sunt considerate agresiune asupra mediului înconjurător căci substanțele active utilizate se află numai în sămânță și tinerele plante nu și în mediul înconjurător. Nu se va lăsa sămânță pe sol căci aceasta poate fi consumată de animalele și păsările sălbatice sau chiar și domestice și acestea pot muri sau otrăvi mai departe prin ele sau produsele lor pe consumatori. Trebuie avută grijă ca semănătoarea să fie reglată pentru semănat bob cu bob. Nu mergeți pe ideea că veți regla densitatea la prașila manuală că de cele mai multe ori acest lucru nu se face, de regulă din milă pentru tinerele plante. Gândiți bine că din fiecare farfurie (a se înțelege aici spațiu nutritiv) trebuie să mănânce o singură plantă, să nu împartă hrana cu altele.
Dacă toate astea fi-vor respectate…
Ing. Ion VELICI
