T2 – Utilizarea și tehnologia de cultură
Topinamburul este o plantă de cultură ce poate fi considerată ca plantă energetică datorită utilizării tulpinilor uscate toamna la producerea de peleți pentru sobe, furaj suculent cu mare valoare nutritivă pentru toate speciile de animale domestice, legumă valoroasă prin tuberculii săi, dar și plantă medicinală importantă prin tulpinile și frunzele verzi sau tuberculii care sunt o importantă materie primă pentru industria farmaceutică. Ca furaj topinamburul se folosește sub forma de borhot de la prepararea alcoolului și a zahărului, dar și tuberculii tocați ca tăiței precum sfecla furajeră. Toate animalele și păsările domestice pot fi furajate cu tuberculi de topinambur, dar vacile de lapte vor avea parte de un furaj foarte lactogen, iar tineretului îi sporește masa musculară. În gastronomie tuberculii de topinambur pot înlocui pe cei de cartof ca aliment de post, dar mai ales ca principal aliment pentru diabetici sau în perioadele de post ori în regimurile de slăbire căci reduc apetitul alimentar și astfel elimină operațiile chirurgicale de reducere a stomacului, ajută la eliminarea din organism a metalelor grele, a radionuclizilor, a colesterolului rău, a acizilor grași și a altor compuși chimici toxici. Topinamburul este considerat leguma ideală pentru diabetici și obezi. La prepararea supelor-creme sau a altor rețete alimentare, inclusiv a salatelor crude tuberculii de topinambur trebuie păstrați un timp mai îndelungat în cămară pentru a favoriza descompunerea inulinei în glucidele componente, mai ales fructoză, căci organismul uman nu o poate descompune. În afara alimentelor gătite în care topinamburul a înlocuit total cartoful se mai poate folosi sub formă de magiun, sirop, suc. Mamelor care alăptează topinamburul le stimulează lactația. Foarte valoroase sunt salatele de crudități unde se rade topinamburul alături de morcovi, țelină, pătrunjel rădăcină, ceapă etc. Sucul crud obținut cu storcătorul de fructe are calități remineralizante, diuretice, de drenare a căilor biliare, normalizează aciditatea gastrică, grăbește cicatrizarea rănilor, calmează durerile de cap, îmbunătățește activitatea cardiacă, combate anemia și dă energie organismului. Se consumă 200 ml suc dimineața pe stomacul gol. Topinamburul taie foamea scăzând pofta de mâncare și sporește cu 40 % ritmul de slăbire al supraponderalilor, reglează metabolismul lipidelor fiind astfel foarte util în controlul greutății corporale. Nu s-au înregistrat efecte adverse dar consumul exagerat al tuberculilor proaspeți poate produce dureri de cap, abdominale sau balonări care pot fi înlăturate consumând un vârf de cuțit de pulbere de semințe anason sau fenicul care au efect carminativ. În gospodărie siropul de topinambur se poate prepara prin practicarea unor scobituri în tuberculi, umplerea lor cu zahăr și colectarea siropului rezultat aici după câteva ore. Acest sirop se poate consuma ca atare, folosi în patiserie sau la îndulcirea unor băuturi alcoolice. Tuberculii de topinambur pot fi și murați precum varza, se pot prepara ca gem, dulceață, umpluturi pentru bomboanele destinale diabeticilor și celor cu dereglări ale metabolismului, ca înlocuitor natural al zahărului. Topinamburul se poate consuma crud în salate, în supe și tocănițe înlocuind cartoful, fiert, copt la cuptor, la abur, în piure. Topinamburul poate fi consumat cu coajă, dar spălat foarte bine, însă și curățat de coji, murat sau ca suc. Francezii îl mai folosesc și la producerea de vin sau bere, precum și la obținerea prin fermentare de alcool foarte gustos.
În industria farmaceutică topinamburul este utilizat mai ales la prepararea din tuberculi a inulinei care se mai găsește și în rădăcinile de cicoare, păpădie și alte plante, dar în cantități cu mult mai mici. Datorită conținutului mare de inulină planta mai este numită insulina naturală. În corpul uman aceasta stimulează contractarea tubului digestiv pentru eliminarea toxinelor și a reziduurilor, scade și stabilizează nivelul glicemiei atât la diabeticii de orice grad, cât și la cei normali. La hipertensivi reduce și reglează tensiunea arterială, scade valorile colesterolului rău, previne ateroscleroza, previne infarctul și accidentul vascular cerebral sau reduce procentul de trigliceride din sânge. Topinamburul stimulează imunitatea, crește rezistența la infecții respiratorii, iar principiile lazy stimulează foarte mult dezvoltarea lacto-bacteriilor din tubul digestiv, schimbă pH-ul din acid în alcalin, ceea ce inhibă dezvoltarea ciupercilor parazite între care Candida albicans generatoare de candidoze. Totodată această legumă stopează stazele cancerului de colon, previne inflamațiile intestinale, activează secreția de bilă și sucuri gastrice, reduce aciditatea gastrică (calmează arsurile gastrice). În lumea, de azi topinamburul este renumit pentrureducerea apetenței alimentare fiind ideal în curele de slăbit a căror viteză o mărește cu 40 % putând conduce la pierderea a până la 7 kg din greutate în trei luni și prin topirea grăsimilor din corp. De asemenea, topinamburul reduce durerile articulere și de spate, previne osteoporoza, artrita reumatoidă, osteohondroza coloanei vertebrale, coxartroza și osteoartroza deformantă și favorizează asimilarea calciului din alimentele lactate, nuci, soia, brocoli, legume frunzoase. Topinamburul este și o sursă importantă de potasiu, magneziu și fier necesare pentru sănătatea sistemului osos, inimii, mușchilor, în reglarea temperaturii corporale, oxigenarea țesuturilor, pentru sănătatea dinților, a părului.
Tehnologia de cultură a topinamburului este foarte simplă în sensul că lucrările solului sunt cele comune culturilor prășitoare, iar plantatul se face primăvara în șanțuri puțin adânci distanțate la 70 – 80 cm pe fundul cărora se dispun tuberculii de topinambur la 30 – 40 cm distanță între ei și apoi se acoperă cu pământ. Lucrarea se poate face cu mașinile de plantat cartofi sau manual. Fertilizarea chimică cu îngrășăminte complexe sau organică în doze rezonabile sporește mult producția. În caz de secetă se poate iriga. Terenul se menține curat de buruieni prin prașile mecanice și / sau manuale. Neavând boli sau dăunători specifici nu reclamă tratamente de protecție fitosanitară. Recoltarea se face toamna, după uscarea tulpinilor. Acestea se taie și se folosesc drept combustibil și apoi se recurge la scoaterea tuberculilor manual sau cu mașina de scos cartofi. Pe rând se pot îngropa la distanțele normale tuberculi în vederea refacerii culturii în anul următor. Pentru a evita pierderile de recoltă pe durata păstrării, dar și pentru a diminua mult cheltuielile cu păstrarea se poate face recoltarea eșalonată, pe măsura nevoilor de consum, căci în sol tuberculii de topinambur rezistă la temperaturi de până la – 40 grade C. Astfel nu ar mai avea rost scoaterea și păstrarea tuberculilor în depozite, cu cheltuieli și pierderi de recoltă.
Dacă toate astea fi-vor respectate…
Ing. Ion VELICI
