Popas duhovnicesc la Mănăstirea «Sfânta Ana» din Orşova!

Am păstrat în «sertarul» de nestemate monahale al sufletului meu de pelerin, poate ca un om nevrednic de a fi primit cu atâta dragoste de către Maica Stareţă Iustina Popovici Stavrofora, şi oarecum ademenit de gândul îndreptat spre marele confrate, ziaristul interbelic, Pamfil Şeicaru, poate măsurându-mi drumul cu pasul obosit şi apăsat de grijile vieţii cotidiene, pentru a împlini pentru prima oară dorinţa de a face o vizită la Mănăstirea «Sfânta Ana» din Orşova, dar, poate şi mai mult, pentru a sedimenta înlăuntrul cămării mele sufleteşti imaginea de neuitat a unei întâlniri care se poate imagina doar în visele de aur ale copilăriei. Dar, pentru a-mi revela o adevărată poveste de credinţă, recunoştinţă, osteneală şi iubire, cine, altcineva, mi-ar fi îndreptat paşii către acel sfânt lăcaş monahal, decât minunata Maica Stareţă Marina Gligor, Stavrofora, de la Mănăstirea «Sfânta Treime» Strâmba-Jiu, mai ales că o sfântă mănăstire este o «oază» de linişte îndumnezeită, unde sufletul vibrează lăuntric de emoţie şi de tainică iubire, unde îţi primeneşti sufletul cu acea lumină necreată şi negrăită a credinţei, unde te întâlneşti cu Dumnezeu, pentru a-L Slăvi şi a-I mulţumi că exişti ca un rod al Creaţiei Sale!

Mănăstirea a fost construită în perioada în care Pamfil Şeicaru era director al ziarului «Curentul» şi deputat în Parlamentul României
Mănăstirea «Sfânta Ana» este aşezată în Defileul Dunării, pe coama Dealului «Moşului» şi constituie unul dintre cele mai frumoase locuri naturale din ţara noastră, cu deschidere spre lumea mare. Zona Defileului Dunării, pe unde a trecut fluviul, cândva, chiar Sfântul Cuv. Nicodim cel Sfinţit de la Tismana, se dovedeşte bogată în sfinte lăcaşe ale creştinătăţii, biserici şi mănăstiri, dintre care amintim: «Vodiţa», «Mraconia», «Sfânta Ana», adevărate nestemate de rugăciune şi credinţă. Mănăstirea a fost construită în perioada în care Pamfil Şeicaru era director al ziarului «Curentul» şi deputat în Parlamentul României. În 1935 a fost construit drumul de 1,5 km, numit «Drumul Eroilor», până pe Dealul «Moșului», drum străjuit de 7 troițe și bănci din lemn, în amintirea regimentelor care au participat la luptele de la Alion, Cerna și Orșova, din anul 1916. La rândul său, Mănăstirea a fost construită între anii 1936 și 1939 şi trebuia să poarte Hramul «Sfânta Ana», după numele mamei ctitorului său, dar, din păcate, nu a fost sfinţită imediat după încheierea lucrărilor de construcţie, deoarece Episcopul Vasile Lăzărescu, viitorul Mitropolit al Banatului, a refuzat târnosirea, pe motiv că episcopia nu-şi dăduse acordul şi nu sfinţise locul unde fusese pusă piatra de temelie a mănăstirii. După aceea, sfinţirea a fost amânată datorită izbucnirii celei de-a doua conflagraţii mondiale şi apoi de schimbarea regimului politic, astfel că sfântul lăcaş ridicat în amitirea eroilor căzuţi în Primul Război Mondial a funcţionat, fără sfinţire, până în anul 1945, după care a fost transformată în…restaurant, cupola bisericii a fost acoperită cu plastic, pentru a nu deranja chefurile potentaţilor, chiliile calugăriţelor au fost transformate în spaţii de cazare, iar biserica a «funcţionat» pe lângă un restaurant şi o discotecă!

Aici fiinţează Muzeul memorial «Pamfil Şeicaru»
După demersuri repetate, în anul 1990, mănăstirea a fost preluată de către proprietarul de drept, conferindu-i-se menirea pentru care a fost ridicată şi abia la data de 2 decembrie 1990, Mănăstirea «Sfânta Ana» a fost sfinţită de către Episcopul Damaschin Severineanul, vicar al Mitropoliei Olteniei, ajutat de un sobor de preoţi localnici. Să precizăm că în luptele armatei române aflată în retragere, Pamfil Șeicaru împreună cu camaradul său, Petre Găvănescu, au fost la un pas de moarte, chiar în locul unde acum este amplasată Mănăstirea «Sfânta Ana», când un obuz a explodat lângă aceștia. Printr-o minune dumnezeiască, fiind acoperiţi de pământul răspândit în urma exploziei unui obuz german, amândoi au supraviețuit şi au promis un lucru mare. În semn de mulțumire adresată Lui Dumnezeu și în memoria tuturor eroilor care au căzut pentru o Românie Mare, Pamfil Șeicaru a promis că va ridica în acest loc o sfântă mănăstire. Mai menţionăm faptul că tot Pamfil Şeicaru este ctitor şi al Monumentului Eroilor de la Mărăşeşti, precum şi a două alte monumente închinate victimelor războiului, în Franţa şi Ucraina. Complexul monahal iniţial a fost alcătuit dintr-o biserică de lemn, care avea elemente de stil tradiţional românesc şi chilii amplasate pe ambele părţi în formă de “U”, dar în ultimii ani, prin osteneala Maicii Stareţe Iustina Stavrofora, sub păstorirea Preacuviosului Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, a mai fost construită clopotniţa cu un altar de vară şi un spaţiu minunat şi deschis pelerinilor, în care fiinţează Muzeul memorial «Pamfil Şeicaru», biblioteca, trapeza şi un atelier de croitorie. În interiorul mănăstirii se află și mormântul lui Pamfil Șeicaru, iar din pridvorul din spatele mănăstirii, îţi apare imaginea Orşovei şi a malului sărbesc, precum dintr-un altar sfânt se vede lumea din suflet şi cea de dincolo de sufletul nostru!
Profesor, Vasile GOGONEA