Editorial

“Măiastra” cu şi fără Eminescu?

 | 18 ianuarie 2010, 22:15 | 0 comentarii | 
În motto-ul de astăzi pare a fi descrisă scurta istorie a păgubosul Buget 2010. Prin cumpărarea deputaţilor şi senatorilor cu bucata ori la kilogram, Emil Boc îşi văzu visul cu ochii. Avem un Buget pe 2010 ca vai de el. (Ca şi incompetentul prim ministru!). Unul marca FMI, impus de FMI şi acceptat de cuplul Băsescu-Boc. Şi girat cică de finanţistul de mucava Sebastian Vlădescu.

Semnatura eletronica CertDigital
La votul final al Bugetului 2010 şi al bugetului asigurărilor sociale de stat se făcură de toată ruşinea inclusiv partidele de opoziţie PSD şi PNL. Le pleacă zilnic deputaţi şi senatori la PD-L, mirându-se de ce sunt mai puţini. Nu văd diferenţa între dezertori, nişte oportunişti crescuţi la umbra unor lideri conjuncturali de genul Mircea Geoană şi Crin Antonescu. Ca ei sunt şi cei care au renunţat prea uşor la susţinerea propriilor amendamente şi la promisiunea făcută de social-democraţi alegătorilor şi simpatizanţilor că se vor bate pentru mărirea punctului de pensie. Or fi primit, nimic de zis, niscaiva creiţari pentru colegiile unde-s deputaţi ori senatori. Nu ne-am fi aşteptat la vânzări din partea unor parlamentari.
*
Bugetul prost, FMI-ul aşteaptă. Şi FMI chiar a venit la Boc-Bucureşti, între 20-27 ianuarie. Tranşele mai aşteaptă, iar românii rămân cu mâna întinsă şi-n 2010. Exact în 2010, sunt de plătit nişte rate la bănci, ca datorii mai vechi, pentru sume împrumutate de siderurgistul-finanţist Pogea, spre a plăti salariile şi pensiile. Şi-i vorba de vreo 12 miliarde de euro!
*
Comisarul european desemnat pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, românul Dacian Cioloş, fu audiat şi aplaudat în Comisia pentru agricultură a Parlamentului European. Fără trac, Dacian Cioloş şi-a manifestat speranţa că puţin „sânge proaspăt” din Est va revitaliza Politica Agricolă Comună. Ceea ce sperăm şi noi, iar România să reuşească să atragă cât mai multe fonduri europene spre agricultura proprie, că dinspre Bugetul pe 2010 nici o speranţă. Aş zice, precum Barroso despre Dacian Cioloş că este „Cel mai competent nume pe care l-am primit pentru Agricultură”, iar domnul Paolo de Castro, şeful direct al lui Dacian Cioloş, ne-a oferit o bucurie şi mai mare, încă de joi, afirmând că vinerea trecută fu o „Zi mare pentru România!” Dumnezeu să-L audă şi măcar dinspre Uniunea Europeană să ne vină sprijinul în susţinerea agriculturii!
*
Includerea speciaslistului Dacian Cioloş printre comisarii europeni importanţi, dublată de vizita la Bucureşti a belgianului Herman van Romny – primul preşedinte al Uniunii Europene, funcţie instituită odată cu intrarea în vigoare, anul trecut, a Tratatului de la Lisabona, România începe să conteze la Bruxelles. Primit, la Cotroceni, de preşedintele Traian Băsescu, preşedintele Uniunii Europene este posibil să-i fi comunicat gazdei că Tratatul de la Lisabona prevede ca ţările membre ale UE sunt obligate să aibă Parlament bicameral. Rămânem pe recepţie.
*
Exprim nedumeriri faţă de ceea ce s-a vrut a fi evenimentul cultural numărul unu al Zilei dedicate marelui Eminescu, la 160 de ani de la naştere, de către floarea cea vestită a Gorjului. Neinvitat la OMAGIUL EMINESCIAN, de la Biblioteca Judeţeană „Christian Tell”, m-am dus şi am stat la uşă. Până când Viorel Surdoiu şi maestrul ŞAI mi-au oferit excelentele „Revista Jiului de Sus”, „Caietele Columna” şi „Portal-MĂIASTRA”. Nici celor doi, de-ai casei, nu le-a fost uşor s-o procure pe ultima. De care mă făceam vinovat, în concepţia distinsului Domn prof. dr. Zenovie Cârlugea, că n-am scris în Gorjeanul. Ea apare la Târgu-Jiu, prin munca imensă a domniei sale, se pare, şi are păcatul că nu se găseşte la chioşcuri, biblioteci ori la vreo librărie. E, la propriu şi la figurat, nepreţuită. Şi atunci cum să se scrie dacă n-o putem pipăi, darmite citi. E drept, s-a lansat pe 15 ianuarie 2010, dar vorbim despre numărul 4 pe anul 2009. Nici nu ştim pe cine să lăudăm, ce-i de lăudat, şi pe cine să înjurăm, deşi nu ne stă în caracter. Totuşi, neavând o casetă tehnică e greu să aflăm cine-a muncit la ea. Sunt texte valoroase, prea puţine şi criptice despre Mihai Eminescu, iar semnăturile gorjene sunt rare. Se lăfăie pe spaţii mari admirabilul Ovidiu Drâmbă, iar un oarecare masterand Stan V. Cristea fu recenzat de distinsul poet şi critic Lucian Gruia, cel ce glosează pe o pagină format A3 despre „Tradiţia căluşului în judeţul Teleorman”. Pe banii şi pe spaţiul ce ar fi trebuit acordat Gorjului şi creatorilor din Ţara lui Brâncuşi, Ţara lui Arghezi. Care l-a mai avut oaspete de-o vară, la Floreşti, şi pe genialul Eminescu. Iar Floreştiul gorjean are un Muzeu Eminescu de toată lauda. Nu se scrie o vorbuliţă despre chestia asta minoră, iar despre dacismul lui Mihai Eminescu şi preocuparea Marelui Român omagiat pentru istoria Daciei iar nici o iotă. Fără ca subiectul Daco-României să absenteze, fiind acordate cinci pagini despre viaţa şi opera Părintelui Dumitru Bălaşa, admirabil spirit dedicat subiectului tratat mult mai bine de un oarecare Mihai Eminescu!
Ne-am fi aşteptat la mai mult respect faţă de Mihai Eminescu. Ce să mai zicem de însăilarea aceluiaşi Lucian Gruia despre o carte scrisă de Florentin Popescu pe baza mărturiilor şi fotografiilor marelui artist fotograf gorjean Vasile Blendea. O carte ce s-a pornit la drum ca o colaborare Vasile Blendea-Florentin Popescu, cu dialoguri înregistrate pe reportofon. Unele chiar în prezenţa mea! A murit Vasile Blendea, iar Florentin Popescu şi-a bătut joc de memoria artistului Vasile Blendea, însuşindu-şi integral paternitatea cărţii. O carte ce se dorea a fi Istoria Literaturii Române în Imagini! De unde să ştie negorjeanul şi neolteanul Lucian Gruia toate astea? Care LG mai scrie enormitatea conform căreia Vasile Blendea ar fi fost strănepotul lui Brâncuşi! De ce nu şi strănepotul lui Arghezi? De râs s-a făcut nu doar stimabilul LG, ci şi colectivul redacţional anonim al revistei Gorjului „Portal-MĂIASTRA”. În care nu apar cu semnături un Lazăr Popescu, Ion Sanda, Spiridon Popescu, George Dumitru, Laurian Stănchescu, George Drăghescu, Zoia Elena Deju, Ion Cepoi, Elena Roată, Grigore Smeu, Adrian Frăţilă ori Ion Popescu-Brădiceni. Creatori cu obârşii prin Jiul de Sus.
Realizatorul pretinde că această revistă de calitate, mai ales ca tipăritură ce costă mulţi bani, este dedicată lui Mihai Eminescu. Din păcate, nu convinge. Eu, unul, mă văd siderat. Nu ştiu cine-i de vină! Numai scriitorul Zenovie Cârlugea, ori şi editorii?
Ion PREDOŞANU

Loading...
Articole asemanatoare



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

ECO JURNAL