Bilanţul de la Cumpăna (F)anilor

Peste câteva ore se încheie primul an din cel de-al doilea mandat al Preşedintelui Traian Băsescu, un preşedinte care a pierdut alegerile în Gorj, dar le-a câştigat în afara ţării.

Tot anul care a trecut a fost un an al reajustării sociale după principiile şi gândirea preşedintelui. Ce a ieşit am simţit cu toţii, mai puţin minerii cărora nu li s-a tăiat nici din prime şi nici din salarii, dar care aşteaptă noul an îngrijoraţi de noi şi consistente disponibilizări. Armistiţiul Condescu-Băsescu se opreşte la macazul Bălăşoiu şi interesele bine tăinuite ale băieţilor deştepţi. Încetul cu încetul, judeţul nostru îşi va pierde importanţa economică şi va ajunge să-şi plângă soarta la morminte străine, dacă nu cumva Victor Ponta va avea suficientă putere de seducţie politică.

Eu nu cred în căderea Guvernului, cum nu cred nici în voinicia Opoziţiei şi nici în solidaritatea populară, ci doar în atitudinea mereu duplicitară a unei naţiuni care una spune şi alta face. Din această perspectivă, bilanţul celui mai greu an din democraţia românească depinde în continuare de interesul parlamentarului, al cărui cântec de lebădă s-a consumat în mandatul premierului Năstase. Din 2004 încoace, parlamentarismul românesc demonstrează fără putinţă de tăgadă ce înseamnă oportunismul politic.

În momentul în care, în fruntea ţării ar apărea oameni credibili şi oneşti, se poate consemna sfârşitul sistemului politic post-totalitar ale cărui virtuţi esenţiale sunt minciuna şi parşivismul. Această atitudine, consolidată până acum, când a ajuns în momentul maxim, este cauza izolării şi periferizării României.

Politicianul român, care minte în interior pentru a-şi însuşi puterea nu poate fi altcumva nici în lumea mare a politicii Europei Unite.

Notă! Dacă nu v-a fost bine în anul care se încheie, anul care vine poate să vă fie şi mai rău, dar, evident, nici unul dintre noi nu doreşte acest lucru. Dacă v-a fost bine şi nu v-aţi gândit la cei cărora le-a fost rău, atunci ar trebui s-o faceţi, ca să nu ajungeţi ca ei, fiindcă ei nu s-au gândit niciodată pentru cine şi de ce votează, atâta vreme cât aveau în faţă un mic şi o bere. Acesta este preţul politicii româneşti. Vindecaţi-vă de naivitate! La Mulţi Ani!

Constantin Bunilă