Victor Ponta, prim ministru pe bune. Orice-am zice, schimbarea de macaz după debarcarea lui Emil Boc, executantul/aghiotantul lui Zeus din Dealul Cotrocenilor, se simte. Nu cât am vrea, dar oricum e altă brânză în altă traistă. N-a promis USL-ul marea cu sarea, iar de o parte din promisiuni chiar s-a ţinut. Şi proiectele începute merg, fără a avea viteza dorită din varii motive. Neseriozitatea contractanţilor, lipsa fondurilor, inerţia Justiţiei şi altele. Aşa, de pildă, metroul spre Otopeni va demara când se vor finaliza porţiunile aflate în lucru. În vrea asta grea, a administrării averii ţării pe timp de criză, se ţine de cuvânt, atâta cât poate. Coabitarea şi Roşia Montană nu-s puncte forte, deşi au şi ele părţi bune. Nu foarte bune, dar oricum pozitive.
Codul rutier, conduita rutieră. Se află în dezbatere şi necesitatea unei mai mari discipline în aplicarea viitorului Cod rutier pe şoselele patriei, atâtea câte sunt şi aşa proaste cum sunt, se impunea cam demultişor. Se va face, accidentele cu siguranţă se vor împuţina. Ca şi numărul morţilor ori accidentaţilor. Pe români îi sperie totdeauna disciplina şi aplicarea fermă a unor legi clare. Cum sper să fie noul Cod rutier. Cu altă conduită rutieră!
Elena de Pleşcoi – urmaşa lui „Angie” Merkel? La croşetat, poate. Nemăritata sau, mai exact divorţata Elena Udrea, Prinţesă de Pleşcoi şi pupila Guvernatorului din Dealul Cotrocenilor a luat-o pe mirişte. Se vrea preşedintele României, comparându-se cu Angela Merkel. Vezi Doamne, actuala Doamnă de Fier (pentru că mult mai înainte exista o primă Doamnă de Fier, cea adevărată – Margaret Thatcher, fostă prim ministru al Marii Britanii), Cancelarul Angela Merkel este modelul ei. La ce? Că nu seamănă decât la croşetat. Şi Angela Merkel e la a doua căsnicie, ceea ce lui Elena Udrea nu i-a reuşit. Iubitul ei e însurat, se pare. Iar la inteligenţă nici atât” Distanţa e cam de la Pământ la Lună! Dar cine să-i scoată din cap ifosele prezidenţiale primite, probabil, pe cale hormonală!
Eutanasierea da, prietenia nu prea!” Uite că onor Curtea Constituţională a României a refuzat sesizarea de neconstituţionalitate a Legii eutanasierii. Chit că pe vremea portocaliilor o respinsese. Legea, adică. Revenind, viaţa de câine a oamenilor năpăstuiţi nu putea fi mai presus decât viaţa câinilor vagabonzi. Iubim câinii, dar mai dragi ne sunt semenii noştri. Adică, iubirea aproapelui ne umanizează. Şi ne caracterizează. Pe noi oamenii.
Nu ştiu ce mă face să cred că principalul duşman al lui Crin Antonescu este el însuşi. Între el, Crinul cel Antonescu, şi prietenul său Victor Ponta – oameni născuşi la diferenţă de o zi, dar în ani diferiţi – a existat şi încă mai pâlpâie o prietenie politică. Chit că Victor Ponta şi Crin Antonescu discută destul de frecvent despre prietenie şi despre trădare. Adusă în prim-planul dialogurilor de al doilea. Ca-n vorba aceea pe care nu i-o doresc să se-mplinească: „De ce-ţi este frică, nu scapi!” Ptiu, Necuratule!
N. ROŞCA
