Vă veţi întreba ce i-a venit semnatarului acestor rânduri să trateze un subiect aşa de vast. Ei bine, tema este inepuizabilă, dar mă voi opri asupra a doar câtorva aspecte.
UNDE SE LUCREAZĂ? Deşi mai corect ar fi să ne-ntrebăm nu unde se mai lucrează, ci dacă mai are românaşul unde lucra? Autorul celebrului dicţionar Proverbele Românilor, reeditat de editura Scara. a fost un învăţat cu origini aromăneşti. Aşa cu au mai fost aromânii următori: unul creatorul şcolii româneşti moderne – Spiru Haret şi istoricul Nicolae Iorga. Asta ca să dau numai două exemple. Aş mai adăuga că pe vremurile de tristă amintire pentru poporul român – mă refer la perioada ciumei roşii – proverbul cu “Lucrătorul mănâncă de unde lucrează” se stricase rău de tot. Cum oamenii – clasa muncitoare, dar mai ales ţăranii – erau prost plătiţi aceştia îşi mai completau veniturile furând de la locul de muncă. Muncitorii din fabrici şi de pe şantiere, iar lucrătorii ogoarelor de la CAP-uri, IAS-uri, Agromec-uri(foste SMT-uri).
DISPARUIŢIA LOCURILOR DE MUNCĂ. Distrugerea economiei României – industrie şi agricultură, mai ales – fură distruse de Regimul Ion Iliescu încă de pe vremea guvernărilor Petre Roman. Nici guvernele următoare n-au fost mai breze, dispariţia locurilor de muncă şi vânzarea pe nimic a “fiarelor vechi”, cum le botezase Petre Roman, ca şi a bogăţiilor subsolului au continuat şi, parcă, nu se mai sfârşesc. Mai avem, deocamdată, aur şi sare. Şi niscaiva gaze. Naturale sau de şist, deşi chiar şi acestea tot gaze naturale se cheamă. Şi la aur, dar şi la gazele de şist principalul avocăţel este nimeni altul decât neiubitorul de patrie şi de poporul din ce în ce mai sărăcit şi obidit – cetăţeanul Traian Băsescu.
SAREA IODATĂ, CANCERUL ROMÂNILOR. Lunea trecută, discutam cu directorul şi acţionarul principal al firmei SC GOFIGAL SA, inginerul biochemist Ştefan Manea, oltean de-al nostru din Goicea Mare. Cred că invenţiile domniei sale în domeniul extractelor din plante medicinale, muguri de copaci – gemoderivatele şi fructe de pădure şi nu numai “depăşesc vreo 300 ca număr. O invenţie de-a sa – produsul REDIGEST – continuată şi aprofundată” a constituit o temă pentru care s-a câştigat un Premiu Nobel. Are inclusiv o Diplomă de Excelenţă a Universităţii Oxford. Premiată în bani, nu doar cartonul.
Regretul omului de ştiinţă ing. biochimist Ştefan Manea e că de 12 ani, prin ordin al unui ministru al Sănătăţii, ungur sau maghiar – politician UDMR – din România că-i totuna, este obligatorie consumarea sării iodate. Necesară numai în unele cazuri de tiroidă. S-a mai experimentat în Franţa şi Canada consumul sării iodate. Dar numai pe zone limitate, cam cum ar fi la noi un judeţ. Rezultatele catastrofale au condus la rezultate aşteptate. Sarea iodată atrage după sine înmulţirea bolilor de tiroidă şi apariţia cancerelor. În primul rând a cancerului tiroidian. Eu am o cumnată deja operată. Plus alte două cazuri în familie cu hipotiroidism. Care nu-i cu nimic mai puţin periculos. Ar fi cazul să ne aducem aminte ce ne spuneau bătrânii noştri prin înţelepciune rezumată astfel: “Ca sarea-n bucate!”. Despre produse ecologice şi nu prea, pe altă dată.
N. ROŞCA
