Dacă tot a aburcat pe meterezele Palatului Cotroceni cu sprijinul Occidentului şi Facebook-ului, preşedintele Klaus Werner Iohannis a promis câte-n lună şi-n stele. Ba o politică altfel, ba o Românie a lucrului bine făcut. Cică avea nevoie întru izbânda balivernelor electorale şi de „Guvernul meu”, nu al României. Şi ne-am trezit cu Guvernul Cioloş, pretins tehnocrat şi mai abitir birocrat, un fel de „varză de Bruxelles”. După compoziţia sa.
Ne ameninţase şi fraierii au crezut că va stârpi birocraţia. Chit că, aşa cum cere Comisia Europeană s-ar impune eradicarea evaziunii fiscale, lucru imposibil, deşi măcar micşorarea acestui flagel ar aduce bani la buget. Şi pentru amărâtele de salarii ale bugetarilor, pentru pensiile adevărate şi mici, nu mă gândesc la cele neruşinate şi speciale ale parlamentarilor.
În chiar duminica Floriilor, când se sărbătorea Intrarea Mântuitorului în Ierusalim, întâmpinat de ramuri de măslini, românaşul creştin ortodox, cu toate ale praznicului, după două zile cu semnificaţie aparte: vineri Sfântul Gheorghe, Purtătorul de biruinţă, cu dezlegare la ulei şi vin, iar sâmbătă cu dezlegare la peşte, o zi fără şedinţă măcar informală a „Guvernului meu”, premierul n-a avut de lucru. Şi a intrat pe Facebook. Mare ghinion! Un internaut isteţ, dar tot fără loc de muncă i-a sugerat celebrului specialist în ceapa de Pericei, localitatea sălăjeană natală, ceva de genul: „Conducerea guvernului nu e acelaşi lucru cu cultivarea cepei de Pericei.” Şi, cum spuneam, Musiu Dacian Julien Cioloş, în loc să rumege la probleme spinoase ale ţării pe care membrii Cabinetului său ar fi cazul s-o administreze ceva mai serios şi nu superficial şi în contra intereselor naţiei române, s-a apucat să navigheze pe Internet. Şi a dat peste comentariul de pe Facebook, mai sus citat.
Şi ce credeţi că i-a fătat mintea? Nici mai mult nici mai puţin decât răspunsul: „Pentru ceapa de Pericei trebuie în primul rând răbdare, pentru ca natura să-şi facă treaba, după ce omul şi-a făcut-o. La guvern e ceva mai complicat, pentru că se lucrează cu oameni, cu aşteptări foarte mari şi mai ales nerăbdători. Dar în ambele cazuri, şi pentru ceapă şi la guvern, trebuie umilinţă şi modestie.” Nimic de zis, Cioloş crede că a brodit-o. Doar că nici la el şi nici la colegii lui din Guvern n-am văzut nici umilinţă şi nici modestie. Ba, dimpotrivă. Aroganţă şi suficienţă. La ministerele Sănătăţii, Muncii, Educaţiei, Economiei. Cât despre cel al Justiţiei, ce să mai vorbim. Nicăieri, umilinţa şi modestia nu se regăsesc nici cât la o ceapă degerată. Şi dacă am spus ceapă degerată, de Pericei, sau din Piaţa Victoriei, unde nu se cultivă decât protestele în valuri, tare mi-e teamă că prin răspunsul cioloşist la comentariul de pe Facebook am aflat cheia dezastrului „Guvernului meu”. Ştie, mă refer la primul ministru, prea bine cultivarea cepei de Pericei dar nu şi pe cea a bunei administrări a ţării. La acest capitol i-a degerat ceapa înaintea încheierii mandatului său limitat.
ION PREDOŞANU
P.S. Tot pe lângă Pericei, în judeţul Sălaj, s-a mai născut şi un alt prim ministru al Regatului României, ilustrul preşedinte al PNŢ – Iuliu Maniu. Nici măcar Iuliu Maniu nu a rămas în istorie ca un premier bun, ci doar ca un oportunist în problemele importante ale ţării şi ca agent al serviciilor secrete ale Marii Britanii. Tare mi-e teamă că primul ministru de azi, Musiu Dacian Julien Cioloş, e la fel de slab şi cu metehne asemănătoare. Doar că a trecut Canalul Mânecii, căsătorindu-se cu preafrumoasa Valerie, fiica unui important ofiţer al serviciilor de informaţii ale Franţei. (Ion Predoşanu)
