Sunt oameni care scot bani şi din piatră seacă. Nu este cazul şi de cei care se ocupă de Afacerea cumpărării operei de artă brâncuşiene „Cuminţenia Pământului”. Aici tărăşenia e mai complicată şi pute a lucru necurat de la o poştă. V-aţi pus oare întrebarea cine este oare beneficiarul acestei dubioase afaceri cu bani publici – 5 milioane euro! – şi alţi bani – 6 milioane euro – din subscripţii?
În mod sigur, ambiţia Guvernului Cioloş de a cumpăra opera lui Constantin Brâncuşi „Cuminţenia Pământului” nu are nici o legătură nici cu pretinsul patriotism – care, oricum le lipseşte cu desăvârşire membrilor guvernului tehnocrat – şi nici cu preţuirea artei lui Brâncuşi. Ci seamănă total cu afacerea unui grup de interese şi cu o campanie populistă, de imagine, într-un an electoral. Privind clipul care cerşeşte subscripţia publică veţi pricepe şi de ce.
Asistăm acum, când se desfăşoară campania de subscripţie publică, la a doua umilire a lui Brâncuşi. După aceea din şedinţa Academiei Române, din 7 martie 1951, prin care s-a „constatat” că „brâncuşi ( cu b mic, ca să-l minimalizeze, n.m. I.P.) nu poate fi considerat un creator în sculptură”. Afacerea cumpărării „Cuminţeniei Pământului” este controversată din start şi complicată. Bine ascunsă sub masca patriotismului de mucava de care dă dovadă guvernul „varză de Bruxelles”. Este o afacere murdară pe milioane de euro, în care a intrat, din nefericire, şi statul român prin câţiva din funcţionarii lui. N-ar fi prima dată când Constantin Brâncuşi este târât într-o afacere financiară oneroasă, el fiind miza unora la fel şi în primii ani după Marea Învălmăşeală din decembrie 1989! Când au dispărut pur şi simplu opere brâncuşiene din România, iar altele au fost falsificate.
Prima umilire este hotărârea şedinţei Academiei Române, din 7 martie 1951, când România a refuzat moştenirea sau donaţia pe care marele artist român dorea să o lase ţării în care s-a născut. A fost bălăcărit în şedinţă de tovarăşi academicieni precum George Călinescu, altfel un reputat critic şi istoric literar, dar oportunist, de neica nimeni Alexandru Graur şi de George Oprescu, care l-au înfierat pe Brâncuşi cu mânie proletară importată de la Răsărit. Alţi „tovi” – academicieni şi ei – care-au votat mai sunt Victor Eftimiu, poetul proletcultist A. Toma, Camil Petrescu şi Ion Jalea. Referatul este semnat de Academicianul super-oportunist Mihail Sadoveanu, care-l preamărise în perioada interbelică pe dictatorul Rege Carol al II-lea şi sărise în barca noii puteri care-l făcuse şi vicepreşedinte al marii adunări naţionale a R.P.R.
O vreme, statul român fusese proprietarul „Cuminţeniei Pământului”, iar după 1989 a început procesul de retrocedare a statuii către adevăraţii proprietari ori urmaşul acestora Romaşcu. Este clar că, la fel ca în cazul retrocedărilor ilegale de la ANRP, statuia „Cuminţenia pământului” a ajuns o miză financiară uriaşă. Licitaţia de cumpărare a început de la 20 de milioane euro, fără a fi vorba de vreo capodoperă brâncuşiană.
După mersul operaţiunii de cumpărare a „Cuminţeniei Pământului”, într-o totală lipsă de transparenţă şi cu nerespectarea legislaţiei în vigoare această mega-afacere să se transforme într-un dosar penal de mari proporţii, la DNA! Strângerea de fonduri a ajuns să fie subiectul unor donaţii de 2 euro, prin SMS, fonduri gestionate de fiica condamnatului şi defunctului general de poliţie/miliţie iliesciană Mihai Chiţac. Iar pe 18 septembrie, TVR 1 va face un Teledon precum cele de la ajutorarea sinistraţilor. Începută de ex-ministrul (In)Culturii Vlad Alexandrescu, acea lungă operaţiune de cumpărare a operei lui Brâncuşi îl poate duce pe Vlad Alexandrescu în vizorul DNA. Asta, bineînţeles, dacă Laura Codruţa Kovesi nu-i băgată şi ea în grupul de interese! Conform legislaţiei, Ministerul Culturii nu poate cumpăra o operă de artă decât printr-un operator economic autorizat, aşa cum prevede Legea nr. 182/2000, la art. 35, alin. 1.
Până la data de 10 martie 2016, operatorul economic autorizat prevăzut de lege a fost ARTMARK, societate fondată de Radu Boroianu, actual director al ICR. Acum, director la ARTMARK este Horia Radu Patapievici, ex-BOSS al ICR şi al Corinei Şuteu, actual ministru al (In)Culturii, iar expert controversatul critic de artă plastică Pavel Şuşară. Cum ARTMARK s-a retras din afacere pe 10 martie 2016, renunţând la mandatul de reprezentare a familiei Romaşcu, dar s-a retras şi din procesul de negociere cu statul român, chiar dacă pierdea un comision gras din suma de vânzare a „Cuminţeniei Pământului”. Nu-i exclus ca H.R. Patapievici, care i-a tras preşul de sub picioare tehnocratului Vlad Alexandrescu să ştie mai multe şi n-a vrut să se murdărească şi mai tare! Şi de aici s-a intrat total în ilegalitate. Adică negocierile din datele de 11 şi 14 martie 2016 sunt în afara legii. Prea numeroasele date tăinuite îi determină pe români să nu dea dovadă de „solidaritate civică”, aşa cum îi place primului ministru româno-francez Dacian Julien Cioloş să vorbească despre acţiunea de subscripţie. Nu e prima acţiune sau operaţiune cioloşistă ilegală. Dar cine să se sesizeze?
Ion PREDOŞANU
P.S. Musiu Dacian Julien Cioloş a subscris 100 euro. Asta în vreme ce la Bruxelles câştiga 21.000 euro lunar!!! (Ion Predoşanu)
