Anii de după Marea Învălmăşeală din Decembrie ’89, numită de unii Revoluţie, iar de alţii lovitură de stat, ne-au adus fără discuţie libertate. O libertate prost înţeleasă de unii aburcaţi la putere, ei fiind din eşaloanele doi şi trei ale Regimului Ceauşescu. Fără să ne fi adus nimic bun în materie de nivel de trai, adică de viaţă şi sănătate.
Mai mult, ambele Constituţii – din 1991 şi din 2003 dacă nu mă-nşel, au articole în care ni se garantează un trai decent. Care ne-ar asigura şi o sănătate, acolo, cât de cât. Toate au mai fost cum au fost până la venirea la putere, în 2004, a unuia ce le promisese fraierilor ba creşterea salariilor cu 50%, dar le-a scăzut cam cu tot atâta, iar celor de vârsta a treia le-a micşorat până şi pensiile. Cum se zice-n fotbal, „el centra, el da cu capul”. Guvernul PreşBăsescu-Boc nu doar că n-a eradicat corupţia, ceea ce era imposibil, dar a creat statul mafiot al „Regimului Băsescu”. În vreme ce perora abureli despre statul de drept.
Absolut toate guvernele, de după ’90, şi-au văzut de propriile interese. Nu de cele ale mulţimilor ce constituiau doar masă de manevră, bună doar ca aducătoare de voturi. Cele mai năpăstuite domenii, din start, rămâneau educaţia şi mai ales sănătatea. Pentru care nu se găseau nuciodată bani. Sistemul actual, al Regimului Băsescu, l-a copiat în cele rele pe al Regimului Ceauşescu. Justiţia e la pământ, iar serviciile secrete s-au înmulţit ca buruienile după ploaie.
Culmea e că, de fiecare dată, la constituirea bugetelor creşteau procentele din PIB acordate serviciilor secrete. Care servicii nu trudesc pentru stat, ci pentru acela ce se autointitulează „Şeful statului”. La fiecare rectificare bugetară, deşi nu se găseau bani pentru sănătate înfloreau şi se înmulţeau crăiţarii acordaţi aceloraşi sercivii secrete. Mai nou, nu se mai aşteaptă rectificările bugetare şi se dau inclusiv ordonanţe de urgenţă pentru sporirea simbriilor celor din serviciile secrete. Acelaşi Traian Băsescu şi-a făcut un titlul de glorie trimiţând cetăţenii României să trudească, mai precis să se chinuiască, prin străinătate. Unde din pricina asemănării „rom”-„român”, mai toţi sunt trataţi ca ţigani. Fie la Paris, unde un ţigănuş de numai 16 ani a fost snopit în bătaie de 12 francezi naţionalişti, probabil. Nici prin Italia nu le este românilor mai bine, unde-s omorâţi cu duiumul, iar autoturismele lor sunt incendiate. De rasismul celor din Marea Britanie ce să mai vorbim. Dar, în genere, rasismul şi xenofobia au luat o turnură greu de oprit în Uniunea Europeană. Al cărui Parlament s-a ticsit de partide rasiste şi xenofobe.
Iar noi, cei de acasă, majoritari de credinţă ortodoxă suntem mult prea toleranţi. Cu cei din Occident, dar şi cu aceia care ne reprezintă în Parlamentul României ori în acela al Europei. Guvernele din ultimii doi ani au mai dres busuiocul. Au refăcut, cât de cât, salariile bugetarilor, au desfiinţat ilegala impozitare a pensiilor şi au mai redeschis spitale închise. Totuşi, până la asigurarea unui sistemn de sănătate publică acceptabil mai este. Cum se spune, mai e mult până departe. Ba lipsesc cadrele medicale, ba lipsesc medicamentele şi mor oamenii pe capete. Nu doar bătrânii, ci şi copiii. Inclusiv la naştere. Doar cinicul de ex-prim ministru Boc se arăta încântat că numărul pensionarilor se reduce pe cale naturală.
Unde-o fi iubirea de aproapele nostru?
ION PREDOŞANU
