E greu de spus de unde ni se trage meteahna asta de care nu mai scăpăm. Cam tot natul aşteaptă ca ţara – Guvernul ori politicienii – să facă treabă în locul fiecărui cetăţean. O explicaţie ar fi şi aceea că, pe timpul comunismului, nu existau oameni fără serviciu. Ba se şi răspândi-se vorba că fiecare mămâncă de acolo de unde lucrează. Incluzând aici şi furtişagurile – numeroase – de la locul de muncă.
Unde şefii se făceau că nu văd. Cu toate că-i scrisă în Constituţie obligativitatea statului de a oferi fiecărui cetăţean un trai decent, situaţia e departe de a fi precum se scrie acolo. Cât despre asigurarea unui loc de muncă, nici vorbă. În capitalismul nostru de cumetrie se descurcă fiecare cum poate. Nici măcar respectarea legilor nu-i valabilă. Bune sau proaste, românaşii s-au obişnuit să calce foarte adesea alături de lege. Se fură de mama focului, evident, dar poliţia ori nu poate să intervină, ori nu vrea. De la furtişaguri mărunte şi până la furtişaguri mari. Numai că lege-i ca o pânză de păianjen pentru mulţi dintre răufăcători. Iar hoţul neprins, ca-n zicală, este negustor cinstit.
Demagogia şi minciuna sunt la loc de cinste. Se mai şi afirmă că dacă politicienii n-ar minţi n-ar fi politicieni. Iar trebşoara aiasta e valabilă şi la Bucureşti şi la Gorj. Care, nu putea face excepţie de la regulă. Nici pretinsa imaculată Justiţie nu-i mai brează. Inclusiv judecători de prin Gorj au dat verdicte aiurea, în tot felul de speţe. Cazul nevinovatului Marcel Ţundrea, care-a executat 12 ani de pârnaie degeaba, este numai unul dintre ele.
Dar sunt oameni care-au făcut bani şi chiar foarte multe fapte bune. Precum George Becali, vinovat că a trecut la liberali… Şi că era prieten cu Crin Antonescu, duşmanul declarat al cetăţeanului Traian Băsescu – locatar ilegal al Palatului Cotroceni. Nu cunosc prea bine speţa, dar ministrul Apărării – Victor Babiuc, cel îndrituit să apere averea ţării, a luat o pedeapsă de privare de libertate de numai 2(doi!) ani, în vreme ce omul de afaceri Gigi Becali cam patru ani şi jumătate. Şi ne mai întrebăm unde-i dreptatea? Este ca şi Justiţia. Adică, oarbă!
Recunosc, am fost şi am rămas amic cu Nicolae Mischie. Unul care-a cântat în Biserică. În biserica, la acea vreme, condusă de Adrian Năstase. Nu-i vorbă, şi ex-premierul Adrian Năstase a făcut ceva pârnaie. Tot degeaba. Mie, unul, nu mi se par cuşere pedepsele lui George Becali şi a lui Nicolae Mischie.
Cât despre fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Gorj, prea vorbăreţul Lae Mischie, nu-i exclus ca şi el să plătească pentru fapte imputabile. Dar pe care nu le-a comis. Orice e posibil. Mai ales că sub conducerea domniei sale, prin judeţul Gorj s-a mai făcut câte ceva. Veţi zice că au fost alte vremuri. De acord, dar acum de ce nu se poate?
Iată de ce revin la ideea din titlu şi rog să se analizeze fiecare după faptele dumisale. Şi să nu se aştepte totul numai de la guvernanţi. În fond, vorba ceea, fiecare doarme după cum îşi aşterne.
N. ROŞCA
P.S. Că Justiţia sau injustiţia de la noi produce imense pagube se vede şi dacă se însumează banii ce-i plăteşte statul român după rejudecarea proceselor pierdute în ţară la CEDO (N. Roşca)
