Editorial

Ca la noi, la nimeni – Generalii de ieri, generalii de astăzi!

 | 09 august 2017, 00:00 | 0 comentarii | 

Pe canicula de-afară, alternată în multe zone ale României şi chiar în alte ţări ale bătrânului continent, nici nu ştii ce este mai bine. Şi la oraşe, dar mai ales la sate se pune problema supravieţuirii. În nici un caz al vieţuirii cu un trai decent, aşa cum ne asigură Constituţia.

Semnatura eletronica CertDigital

A stârnit multe controverse intenţia Guvernului Tudose de a corecta, din mers, unele anomalii privind acordarea de pensii speciale cadrelor militare – din Armată şi Interne – dar şi a celor din serviciile de informaţii. Cea mai mare aberaţie se referă la dobândirea unor pensii speciale, mai mari decât salariile din vremea când respectivele cadre se aflau în activitate şi mai ales creşterea acestora în continuare, exact cu procentele creşterilor cadrelor rămase în activitate pe aceleaşi funcţii. Intenţia guvernanţilor este de a stopa aceste anormale creşteri, din pricină că s-a adoptat Legea salarizării unitare, care prevede ca anual, până în 2020, salariile bugetarilor să sporească cu câte 25%. În felul acesta, statul s-ar fi pomenit că nu va putea să onoreze aceste pensii speciale şi, mai ales, s-ar fi pus în pericol asigurarea pensiilor obişnuite ale majorităţii cetăţenilor aflaţi în plată şi nicidecum să mai crească şi punctul de pensie.

Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului mie unul mi se pare justificată, nu ar scădea cu nimic pensiile deja aflate în plată şi cei care întrunesc condiţiile de pensionare ar avea timp să aleagă între depunerea dosarului de pensionare şi continuarea activităţii, dându-li-se un termen până pe 15 septembrie 2017. Totuşi, inechităţile vor continua între aceia cu pensii derizorii şi cele ce se învârt în jur de 30.000 de lei sau chiar mai mult, în unele cazuri.

Cine-i de vină că s-a ajuns aici? În primul rând partidele politice parlamentare care-au votat asemenea legi aberante. Şi iarăşi, Parlamentul şi-a creat o imagine deloc bună. Că este vorba de generali, de chestori făcuţi precum generalul Gabriel Oprea la apelul de seară, pensiile acestora sunt mult prea umflate. Totuşi, la o ţară de mărimea României s-a ajuns la un număr imens de generali şi chestori. Şi asta pe timp de pace. Mai toţi preşedinţii României, de la Ion Iliescu la Traian Băsescu, poate mai puţin preşedintele Emil Constantinescu, au tot înaintat în grad cadrele militare ori din serviciile de informaţii încât s-a creat o adevărată hemoragie de generali!

*

N-o să începem cu generalii de la începuturi, mulţi dintre cei dinainte de sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial chiar îşi meritau gradele. Pentru faptele lor de vitejie în Primul Război Mondial, precum a fost Generalul Erou Eremia Grigorescu ori Generalul Dragalina, iar doi dintre generali au fost avansaţi la gradul de Mareşal. Cum au fost mareşalii Prezan şi Averescu. M-aş opri asupra a doi dintre generalii în viaţă, ridicaţi la acest rang pe timp de pace. Unul este Generalul Constantin Ispas din Turcineştii Gorjului, al doilea Generalul Marin Lungu, din Bucureşti. Amândoi au fost copii de trupă în cel de-al Doilea Război Mondial şi s-au luptat cu inamicul adevărat, pe front, nu cu lupta pentru putere, cum este cazul generalului de tristă amintire Gabriel Oprea. Cel ce avea pe buze totdeauna „interesul general”. Să nu credeţi cumva că cei doi generali asupra cărora mă opresc au pensii nesimţite. Nici vorbă! Generalul Marin Lungu are 4.000 de lei pensie şi a mai avut nenorocul să fie dat afară din casă de o decizie incorectă a (in)Justiţiei din România, pe vremea lui Traian Băsescu. Culmea este că persoana care a revendicat apartamentul cu trei camere, pe care-l cumpărase cu bună credinţă, n-a putut să prezinte vreun document care să ateste dreptul la proprietate.

Cea care a câştigat procesul cu acte false, venită de la Paris, şi apropiată a Băsescului l-a dat afară din apartament şi două luni Generalul Marin Lungu, cu mari probleme de vedere, şi-a ţinut bunurile sub cerul liber. Unele au fost furate, altele distruse de intemperii. Abia apoi, s-a mutat la fiica domniei sale, unde-a locuit timp de patru ani, şi abia cu greu a primit un apartament de la Primăria Generală a Bucureştilor. Un apartament, chipurile nou, în care a trebuit să-şi bage toate economiile domniei sale pentru a-l pune la punct.

Domnului General Constantin Ispas i-a plăcut istoria şi a predat istoria la Academia Militară. Pasionat de această istorie scrisă cu sânge de eroii Neamului, Generalul Constantin Ispas a publicat mai multe volume despre Eroii Gorjului şi ai neamului românesc. Toate scrise cu sudoarea frunţii domniei sale şi scoase pe banii săi. Se roagă la bunul Dumnezeu să-l ţină în viaţă şi să izbutească a scrie şi tipări 9 (nouă!) volume. La un moment dat, cu ani în urmă, a primit o invitaţie din Italia, de la Roma, fiind invitat să participe la un Congres al istoricilor militari din Europa. Domnul General Constantin Ispas le-a răspuns organizatorilor că le mulţumeşte frumos, dar nu poate participa fiindcă din solda sa (cum îi zice pensiei) abia dacă poate să-şi plătească drumul până la Roma şi înapoi.

I s-a răspuns de către organizatorii Congresului european de Istorie militară că nu-l costă nimic, fiind singurul istoric militar din Europa care a fost şi combatant în cel de-al Doilea Război Mondial. Şi s-a dus, după ce-a primit acasă, la Turcineşti, biletele de călătorie. Nonagenarul General Constantin Ispas încă mai scrie. Deşi, acum vreo două-trei săptămâni l-am întâlnit pe holurile Spitalului de Urgenţă din Târgu Jiu, unde-şi îngrijeşte sănătatea precară. Credeţi cumva co mi s-a plâns? Nu, domnia sa a fost, este şi va fi un luptător. Mi-a spus cu mândrie că a primit o scrisoare din Canada, de la un român care-l roagă să-i trimită una din cărţile de căpătâi ale domniei sale. Oare se compară în vreun fel generalii de ieri cu cei de azi? Nici vorbă! Pe cei dinainte îi recunoşteai pentru dragostea de Neam şi de Patrie. Nu pentru lăcomia de bani şi pensii speciale cât mai mari. Aşa cum, din păcate, o fac cu crasă nesimţire generalii de azi!

Ion PREDOŞANU

P.S. Sesiunea extraordinară a Parlamentului nu s-a soldat cu prea mult folos. La Camera Deputaţilor abia s-a trimis la comisii pentru avizare o Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului, iar la Senat – unde au ajuns nouă OUG – şedinţa a ţinut doar 10 minute. Din lipsă de cvorum.(Ion Predoşanu)

Articole asemanatoare



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

ECO JURNAL