Principala grijă a preşedintelui Klaus Iohannis este, fără doar şi poate, grija faţă de propria-i imagine. Una încă foarte bună, din moment ce se menţine la vârf în sondaje. Unde-l deranjează că primul ministru se apropie periculos, recuperând graţie unora dintre măsurile bune luate de actuala guvernare. Perioada de acalmie şi bună colaborare instituţională dintre Palatul Cotroceni şi Palatul Victoria s-a sfârşit. Odată cu încercarea de debarcare pe căi neconstituţionale a primului ministru, Victor Ponta. Aproape că nu există zi de la Dumnezeu în care aparent liniştitul (apropos, apele tulburi sunt adânci!) Herr Klaus Werner Iohannis să nu-l atace pe premier sau să nu se plângă de acţiunile lui. N-a fost bine că Victor Ponta a vizitat state din Orientul Mijlociu fără să-l fi informat. Nu comentez prezenţa la Baku a primului ministru, Victor Ponta, unde a dorit să fie alături de sportivii români la Campionatul european, dimpreună cu ministrul Tineretului şi Sportului, Gabriela Szabo. E drept, acolo, gazdele care stabilesc protocolul i-au atribuit un loc într-o tribună unde televiziunile l-au arătat cu degetul că a stat în spatele lui Vladimir Putin. Şi ce-i cu asta? Doar nu s-au conversat şi nici măcar nu s-au băgat în seamă. Provocat de jurnalişti, preşedintele Klaus Werner Iohannis s-a arătat ofuscat că primul ministru, Victor Ponta, nu l-a informat. Nici de Baku, nici de Turcia – unde Victor Ponta se operează la genunchi – şi nu i-a dat vreun mesaj spre a-i spune de ziua lui de naştere, pe 13 iunie, un „La mulţi ani!”
Nu-i iau apărarea lui Victor Ponta că nu am de ce. Totuşi, dacă preşedintele Iohannis îi cere demisia chiar în ziua când PNL depunea Moţiunea de cenzură şi continuă s-o facă şi după căderea acesteia nu ai cum să nu te-ntrebi dacă Victor Ponta mai trebuia să-i spună vorbe dulci. Din moment ce fişa postului de preşedinte îi cere să fie un şef imparţial şi moderator între partide, iar el se transformă în preşedinte-jucător ca lider al opoziţiei mult prea firave a PNL!
La fel, preşedintele Iohannis l-a acuzat că se bagă în politica externă a României apreciind greşit – faţă de prevederile Constituţiei – că aceasta ar fi doar apanajul lui. Cu toate că acolo scrie şi de dreptul Guvernului României de a face politică externă, ministerul de Externe fiind condus de un membru al Guvernului Ponta. Preşedintele are ca principală activitate şi relaţiile internaţionale, dar şi ministrul de Externe nu trebuie neglijat. Diplomaţii tratează unele probleme cu alte state, bine ar fi ca în interesul României să fie în prim-plan şi problemele economice. Semnarea tratatelor între România şi alte state se face, conform Constituţiei, de către Preşedinte şi de ministrul de Externe. Deşi este mult mai tânăr, Victor Ponta a solicitat un lucru: fiecare să-şi facă treaba lui. Preşedintele pe a domniei sale, iar primul ministru să se ocupe de gestionarea ţării. Nu a cerut prea mult Victor Ponta, ci o normalitate. Apreciind cu gust amar că: „Pe Iohannis îl strică doar anturajul.” În care anturaj se află şi vicepremierul Gabriel Oprea. La îndemnul preşedintelui devenit preşedinte-jucător, asaltul la Codul penal şi Codul de Procedură Penală se amână şi graţie slugii Gabriel Oprea. Care ameninţă cu ieşirea de la guvernare, deşi bag mâna-n foc că n-ar face-o. Ci doar ameninţă şi şantajează.
ION PREDOŞANU
