Ne-am obişnuit cu figura rigidă şi imposibilă a preşedintelui Klaus Werner Iohannis, rareori întreruptă de câte un zâmbet teatral ce ne arată mai degrabă un om cinic de sas ori poate neamţ încruntat.Ne-am obişnuit cu figura rigidă şi imposibilă a preşedintelui Klaus Werner Iohannis, rareori întreruptă de câte un zâmbet teatral ce ne arată mai degrabă un om cinic de sas ori poate neamţ încruntat.Majoritatea cetăţenilor României, inclusiv aceia care l-au votat, au uitat cu siguranţă de “Santa Klaus”, cum era alintat în noiembrie 2014, dându-şi seama între timp că avem de-a face cu Kaiser Iohannis. Încă de la victoria sa surprinzătoare a început să ameninţe PSD, ca pe un duşman de moarte. Ne-a promis o “altfel de politică” şi o “Românie a lucrului bine făcut”, dar el continuă să semene din ce în ce mai tare cu predecesorul său – Traian Băsescu şi aproape cu aceeaşi echipă. Priceput la toate, profesorul de fizică ce a făcut avere din meditaţii îl atacă pe ministrul Justiţiei şi-i repetă că-i ministru şi nu profesor. Supărarea preşedintelui se pare că provenea de la nişte prevederi ale proiectelor celor trei legi ale justiţiei gândite de Tudorel Toader şi care prevăd limitarea puterilor sale, în privinţa numirii procurorilor şefi şi a procurorului general.Preşedintele Klaus Werner Iohannis susţine pe faţă DNA, instituţie de forţă ce a comis numeroase abuzuri şi a avut un parteneriat cu SRI. A susţinut-o şi pe Procurorul şef al DNA, Laura Codruţa Kovesi, dar în ultima vreme nu-i mai pronunţă numele. Zice doar că-i foarte mulţumit de activitatea DNA. N-o fi ajuns la urechile domniei sale repetatele abuzuri ale DNA şi scandalurile dintre Kovesi şi acei procurori care nu-i cântă-n strune? Mă îndoiesc.Se bucură nespus de crizele politice pe care social-democraţii le provoacă singuri. Iar PSD încă se zbate în lupte interne, în vreme ce Iohannis îşi întăreşte poziţia externă. Primirea sa la Casa Albă de către preşedintele Statelor Unite ale Americii, Donald Trump – rece şi rezervat, dar interesat – a constituit momentul intrării lui Iohannis în campania electorală pentru al doilea mandat de preşedinte. El se consideră deasupra a tot şi a toate, uneori chiar şi deasupra principiilor democratice, mai abitir decât ne-am fi aşteptat. În fruntea SRI l-a proptit stăpân pe amicul său Eduard Hellvig, iar pe procurorii şefi el îi numeşte. Tracasat şi ţintă permanentă a DNA, preşedintele PSD, Liviu Dragnea, poate de frică a început şi el să declare că nu este de acord cu prevederile din proiectele celor trei legi ale justiţiei elaborate de ministrul Tudorel Toader, iar Laurei Codruţa Kovesi nu are ce-i reproşa. Nu vi se pare curios? Liviu Dragnea nu poate fi prim ministru şi nici să candideze la cea mai înaltă funcţie în stat până nu-şi rezolvă problemele cu DNA-ul. Nu ştiu cum se face totuşi, dar am convingerea că preşedintele Klaus Werner Iohannis a fost sfătuit să nu-l mai atace pe Liviu Dragnea. Să nu creeze conflicte.În felul acesta, în plan intern trece drept un om politic echilibrat şi neconflictual. Iar în plan extern a dat nişte lovituri de imagine prin cele trei întâlniri la vârf de la Washington, Berlin şi Paris, construindu-şi o aureolă de lider regional. Iohannis a beneficiat de aceste întâlniri oarecum spectaculoase şi extrem de costisitoare pentru România care cumpără armament de la fiecare ţară vizitată. Din Germania a şi cumpărat muniţie deja, în timpul Guvernului Cioloş, aşa-numitul “guvernul meu”, iar din SUA şi din Franţa urmează.Culmea este că pe timpul Cabinetului Ponta l-a respins ca posibil ministru pe Mihai Fifor, dar de data aceasta l-a acceptat. Cu toate că la vizita de la Washington ministrul Apărării n-a făcut parte din delegaţie, nelipsind Eduard Hellvig, contractul extrem de păgubitor pentru bugetul unei ţări sărace s-a făcut. Ministrul Apărării, Mihai Fifor, a anunţat beleaua, ca pe o mare victorie!!! Vom plăti sistemele Patriot în avans. Prima tranşă de bani va veni anul acesta şi ne va costa 765 de milioane de dolari. Dacă în Polonia acest tip de negocieri se poartă la sânge, la noi se poartă cu capul plecat şi acceptarea oricărei condiţii fără crâcnire. Căci avem mari –ca înălţime – bărbaţi de stat în fruntea ţării. Cele 7 (şapte) sisteme Patriot au fost comandate la “modica” sumă de 2,9 miliarde de dolari, la care se adaugă TVA. Mentenanţa şi rachetele nu intră în aceşti bani. Iar noi, ca nişte nababi, acceptăm orbeşte normele procedurale ale Foreign Military Sales (FMS) ale americanilor, adică “fazele execuţiei bugetare – lichidarea, ordonanţarea şi plata – să se parcurgă anterior livrării bunurilor şi prestării serviciilor şi fără verificarea documentelor justificative care să ateste această livrare/prestare, certificarea urmând să se realizeze până la termenul final stabilit în contract”. Cum ar veni, se dau banii înainte ca la femeile de moravuri uşoare.Şi aşa avem un imens deficit bugetar, iar preşedintele Iohannis ne-a mai băgat şi în această afacere păguboasă. Tot el a semnat promulgarea Legii salarizării unice a bugetarilor, el fiind primul în capul celor mai bine plătiţi români bugetari! Dacă iese prost, aşa cum şi-ar dori domnia sa, PSD-ul va trage ponoasele.Preşedintele României a lăsat criza din PSD să se consume singură, fără să intervină. Şi nici n-a vrut o altă alianţă la guvernare. Ca şi pe Dacian Julien Cioloş, premierul “guvernului meu”, tot el l-a propus şi pe Mihai Tudose. Cu care-i în relaţii foarte bune. O fi fost troc sau nu, nu mai contează.Desemnarea ca prim-ministru a lui Mihai Tudose este un mare câştig pentru Klaus Werner Iohannis. Acesta joacă cinic şi pragmatic. Promulgă tot, este de acord cu toţi miniştrii propuşi de PSD. Dar subliniază: “PSD să se descurce!”
Ion PREDOŞANU
