La ora când scriu n-am ştiinţă despre previzibila prelungire a mandatului de arestare preventivă a liderului sindical Marin Condescu la 29 de zile, nefiind preocupat de aşa ceva. Omul se credea pe cai mari şi, oarecum invincibil în lupta lui cu justiţia din România. Mai ales că, mai devreme, DNA dăduse neînceperea urmăririi penale. Numai că, intrat pe mâinile ofiţerilor Serviciului de Investigare a Fraudelor din IPJ Gorj şi acuzat de înşelăciune, deplapidare, fals, uz de fals şi spălare de bani e clar că a fost lăsat din braţele tătucului său Traian Băsescu. Şi va sfârşi ca toţi aceia de care Băsescu s-a folosit.
La alegerile prezidenţiale din 2009, la Craiova se făcea un mare miting pro-Băsescu. Implicaţii Antonie Solomon, primarul Craiovei şi şeful PDL din Bănie, dar şi Marinuş Condescu nu puteau avea altă soartă. Din Peştişani plecase, la ora 6 dimineaţa, un autocar al mineritului Gorjului, bucşit de oameni aghesmuiţi cu ţuică fiartă şi care primiseră câte 50 de lei(500 de mii în bani vechi!), o masă cu mici şi bere la prânzul dinainte de mitingul mană cerească pentru sărăcimea din comuna Peştişani, başca o altă băută la întoarcere. În barul altui pedelist local. Pe Marin Condescu l-am cunoscut, în 2005, la sediul bucureştean al FNME, de pe Calea Victoriei, cu intrare prin str. Ion Câmpineanu. Ca gorjean, aş fi vrut să-i iau un interviu. Numai că era prea important. Avea de construit vreo patru-cinci vile pentru toate cele cinci fiice ale sale, başca de stors/muls bugetul CS Pandurii, finanţat de spnsori darnici şi dubioşi.
Pe Viorel Temelescu l-am ajutat în anii ‘70, pe când m-a căutat la redacţia revistei Flacăra, condusă de Redactorul şef, Adrian Păunescu. Era însoţit de căpitanul echipei Minerul Motru, Mihai Stelescu şi BOSS-ul l-a sunat pe nea Ion Alexandrescu, secretarul general al FRF, spunându-i necazul celor din Motru. O contracandidată la retrogradare câştigase la Severin cu un scor dubios, de vreo 18-0, şi pica Minerul Motru. Pe Mihai Stelescu, priceput antrenor de copii şi juniori, l-am reîntâlnit la Târgu Jiu, pe terasa restaurantului Gorjeanul şi am băut o cafea împreună. În semn de recunoştiinţă. Doar Viorel Temelescu, arogant ca şi şeful lui Marinuş Condescu, se făcea a nu mă mai recunoaşte. Deh, dăduseră oamenii de nişte mine pline de bani nemunciţi.
Că are Marin Condescu cinci vile nu-i nimic. Dar tot despre el se spune că mai deţine vreo 400 de hectare de pământ, fiind deci mai bogat la teren arabil decât Ioana Băsescu, într-un sat din comuna Borăscu. Unde-a mai fraierit-o şi pe o Maică Stareţă a Mânăstirii Borăscu şi aceasta i-a cedat ilegal, din averea monahală, nişte lacuri. Destul de întreprinzător acest Condescu.
Omului Marin Condescu i-au reuşit toate în viaţă. Mai puţin trecerea lui Florin Cârciumaru, primarul Târgu Jiului şi şeful PSD, cu arme şi bagaje la PDL. Treaba fusese aranjată şi într-o marţe a lunii octombrie 2010, preşedintele Traian Băsescu îi aştepta la ora 17, în Palatul Cotroceni. Mintea cea de pe urmă a primarului Florin Cârciumaru l-a salvat de un previzibil dezastru. Politic, cel puţin. Mi-a recunoscut-o chiar domnia sa, pe 1 noiembrie 2010, în propriul birou de primar. Dar, vorba cronicarului: „O să dai samă Doamne”. Chestie valabilă şi în cazul lui Marin Condescu, dar şi, probabil, a Domnitorului pe care l-a slujit! Aşa se şi explică actuala criză a lui Traian Băsescu.
N. ROŞCA
