Chiar dacă noul Cod Rutier a fost amânat pentru a fi rediscutat, modificat şi aprobat ca Ordonanţă de urgenţă în săptămâna ce abia începe, sunt semne clare că miniştrii Cabinetului Ponta lucrează. Şi îşi fac, pe cât posibil, datoria. Salut, din acest colţ de pagină, faptul că ministrul Mediului, Lucia Varga, a înaintat deja spre dezbaterea în Parlament noul Cod Silvic, unul modern şi în consens cu ale ţărilor membre ale Uniunii Europene. Şi numai la auzul veştii că vor fi interzise transporturile cu autocamioane pline de lemne pe timpul nopţii i-a băgat în sperieţi pe aceia care au făcut averi frauduloase din exploatarea fără nicio noimă a pădurilor patriei. A celor numite Aurul Verde, cum li se mai spune bogăţiilor, nu-i aşa, naturale ale României. Noul Cod Silvic se află mai demultişor în dezbaterea publică, şi nu mă îndoiesc de faptul că Parlamentul României îl va dezbate şi aproba în cel mai scurt timp.
Printre câteva modificări esenţiale se află interzicerea vânzării “pe picior” a masei lemnoase, trecându-se aşa cum este normal la vânzarea la metru cub şi în funcţie de calitatea, dar şi de esenţa masei lemnoase. Se vor împiedica exportul de mase lemnoase brute, aşa cum se procedează încă în prezent. Senatorul UDMR-ist Attila Verestoy – cel care a spoliat codri de pe munţi întregi – prin Harghita, Covasna dar şi pe la noi, prin Gorj – cunoaşte cam cât s-a îmbogăţit domnia sa ajutându-şi Ungaria, în dauna patriei noastre comune România.
Foarte grabnicele privatizări ale avuţiei naţionale încât am rămas complet fără industrie ne-au adus în sapă de lemn. Scuzaţi expresia, niţel cam jignitoare pentru Aurul Verde. O bogăţie ce am scos-o la mezat fără a se gândi fostele guvernări că pădurile reprezintă o bogăţie cu nimic mai prejos decât aurul Roşiei Montane şi împrejurimilor din Munţii Apuseni.
Dacă pe mult şi pe nedrept hulita perioadă a conducerii autoritare a patriotului Nicolae Ceauşescu se exploatau atâtea, să zicem, hectare de pădure, în acelaşi timp se împădurea o suprafaţă de trei ori mai mare. Ştiindu-se că ce se taie acum se va reface abia peste vreo 70 de ani. Ca să nu mai vorbim că România nu ştie exact câtă populaţie are, darmite ce suprafaţă de pădure este în picioare. Deci se folosesc încă datele statistice ale actualei ROMSILVA de pe vremea răposatului.
În 23 de ani nu s-au retrocedat toate suprafeţele de pădure, iar administrarea acestora este incertă. Prin crearea unor Obşti ce nu se dau în lături de la nimic, başca Ocoale silvice private. Evident, cu interese private. De acum încolo, va creşte rolul Direcţiilor Silvice. Aşa că acestea vor hotărâ ce şi cum!
N. ROŞCA
