Motto: “Dispreţul faţă de sine se transformă într-un program de autodistrugere.”
Valeriu Popa
Pe autorul motto-ului de mai sus, inginerul Valeriu Popa, l-am cunoscut pe vremea când lucram la revista Flacăra, cea condusă de poetul naţional şi publicistul de mare talent Adrian Păunescu. Om cu calităţi extrasenzoriale, putere de clarviziune, de premoniţie, diagnosticare şi tratament prin energia pozitivă degajată de palmele sale, despre Valeriu Popa a scris elogios şi presa din America.
Fiindcă citatul din domnia sa se referă efectiv la om, mai potrivit ar fi să-l evoc pe înţeleptul lumii antice greceşti Esop cu ale sale gânduri: „Orgoliul poate duce la autodistrugere.” Un aforism cu o paletă mai largă de percepţie şi înţelegere. Valabil şi pentru societate sau pentru ţară.
Şi acum, după această digresiune, daţi-mi voie să revin la subiect. Unul arhicunoscut, altfel, şi care ne doare. Toate guvernele postdecembriste au promis autostrăzi. Care autostrăzi nu s-au făcut, iar contractul cu firma Bechtel a fost unul dezastruos. În care am plătit preţuri astronomice pentru un kilometru de autostradă şi ne-am ales cu praful de pe tobă! Singurul guvern care n-a izbutit să facă nici măcar un kilometru de autostradă este Guvernul ZERO, al lui Cioloş. Care nici n-a vrut, la fel cum n-a dorit să acceseze fonduri europene. Unde-o tot ZERO la capitolul absorbţie! Nu s-a reuşit să se lege Transilvania de vechiul regat, iar o declaraţie a lui Sebastian Ghiţă, pe care nu avem motive s-o punem la îndoială, fiind susţinută şi de Elena Udrea, ne zice că s-a opus Generalul SRI Florian Coldea, care l-ar fi şantajat pe primul ministru de le acea vreme Victor Ponta. Cum că dacă va încerca să facă autostrada Ploieşti-Comarnic-Braşov, el nu va ajunge la Casa Albă, la o întrevedere cu ex-vicepreşedintele Statelor Unite ale Americii Joe Biden, iar miniştrii implicaţi vor înfunda puşcăriile patriei! În frunte cu Dan Şova, de la Marile Proiecte. Ce-i drept, Dan Şova are de furcă cu DNA şi acum, ceea ce nu ne miră.
Circul, de regulă, pe ruta Târgu-Jiu-Bucureşti şi retur cu autocarele. Dar şi cu trenul, mai ales când plouă. Aşa cum s-a întâmplat ieri, la revenirea din Bucureşti. De unde, din Gara de Nord, pleacă un fel de Interregio la ora 8,45 şi are sosirea, conform mersului trenurilor şi a datelor de pe bilet, la 14,18. Singura oră exactă este aceea a plecării. Numai că după 5-10 minute, trenul s-a oprit cam o jumătate de oră pentru că se circula pe un singur sens de mers, iar din partea opusă venea un Intercity.
Adăugaţi restricţiile de viteză pe o cale ferată totalmente neîngrijită, şi în şoc să se recupereze din timpul pierdut la prima staţionare neprevăzută, întârzierea s-a amplificat. Când un specialist în căi ferate declara la o emisiune de televiziune că viteza medie de deplasare a trenurilor din cadrul CFR este de 43 kilometri pe oră, m-am îndoit puţin.
Ei bine, viteza medie de deplasare poate fi şi mai mică! Conform celor scrise pe biletul meu, între Bucureşti Nord şi Târgu Jiu distanţa ar fi de 324 kilometri. Cu chiu, cu vai abia am ajuns la destinaţie, la ora 15,00!!! Şeful de tren mă tempera tot timpul că întârzierea se va recupera. Ceea ce nu s-a întâmplat. Tot şeful de tren mi-a arătat nişte locomotive ale GFR – Grupul Feroviar Român – botezate ba Mihai Viteazul, ba Mihai Eminescu. Nici o locomotivă nu-i botezată Vlad Ţepeş. Omul credea, greşit că ar fi vorba de publicitate. Nu era cazul, confundând publicitatea de pe unele locomotive a Raiffeisen Bank.
După 1989, s-a distrus întreaga economie. La Ministerul Transporturilor numai Traian Băsescu a fost ministru de vreo cinci ori. El a avut ideea nefastă şi fantezistă de a diviza SN CFR în alte patru cinci societăţi comerciale. Majoritatea fiind azi pe pierdere. Precum CFR Călători sau CFR Marfă. De infrastructură, adică de calea ferată propriu-zisă nu se mai ocupă nimeni. Au apărut o droaie de agenţi privaţi de felul GFR, precum acela care-a provocat un accident la Merişor, distrugând un viaduct. Aşa că pe ruta Petroşani-Simeria, transportul pe calea ferată e suspendat timp de şase luni!
Între cele două războaie mondiale, CFR era numită ca armata a doua. Dezordinea de acum, din mileniul trei, anul 2017, este strigătoare la ceruri.
Nu credeţi că ar fi timpul să se oprească distrugerea CFR?
Ion Predoșanu
