Ideea existenţei unui Război Rece între Statele Unite ale Americii şi Uniunea Europeană a fost lansată şi argumentată serios de către analistul de politică externă Bogdan Chireac. El rememorează una din temele predilecte ale discursului de politică externă al lui Nicolae Ceauşescu: „respectul reciproc şi neamestecul în treburile interne ale altor state.”
Un discurs agreat de lumea comunistă pentru că nu se dorea comentarea abuzurilor şi diverselor forme de dictatură din propriile state. Numai că, de la începutul anilor ’70, America a pus reflectoarele asupra respectării drepturilor omului. Din această cauză, mai spune analistul Bogdan Chireac, Războiul Rece a cunoscut faze acute, până la prăbuşirea economică a lumii comuniste.
Rememorarea este necesară pentru că acestea nu sunt lucruri demult apuse, cum ne-ar plăcea nouă să credem. Deşi de atunci au trecut aproape 30 de ani. Recent, Comisarul pentru probleme de politică externă al Uniunii Europene, Federica Moderini, a declarat că. „Uniunea Europeană nu doreşte să se amestece în problemele de politică internă a Statelor Unite ale Americii şi, reciproc, nu acceptă amestecul SUA în politica internă a UE.”
Dacă ar fi posibil să-i înlocuim în timp pe Eduard Shevarnadze, ministrul de Externe al URSS, cu Federica Moderini şi URSS-ul cu UE treaba e gata. Declaraţia preşedintelui Franţei, Francois Hollande, din Malta, cum că statele europene care doresc să aibă relaţii bilaterale cu Administraţia Trump trebuie să ceară mai întâi acordul Bruxelles-ului.” Mai înainte, viitorul ambasador al SUA la UE, Ted Malloch, susţinuse în faţa Congresului SUA, la Washington, că Administraţia Trump va încuraja relaţiile bilaterale cu statele europene, în defavoarea relaţiilor cu UE în ansamblu.
Ca un alt argument al Războiului Rece în care SUA şi UE se află, Germania şi-a repatriat, în avans, rezerva de aur de 3.000 de tone – în valoare de 120 miliarde euro -, depozitate până acum la New York. Jumătate va fi depusă la Frankfurt, iar restul la Paris şi la Londra.
Grava şi trista mediocritate în care s-a zbătut şi încă se mai zbate politica externă a României din anul 2005 încoace va fi intens tulburată. Statele Unite şi Europa nu se vor mai afla în aceeaşi barcă. Iar România va avea de luat decizii importante în perioada următoare.
S-ar putea să fie necondiţionat de partea Berlinului, adică de fapt împotriva Washingtonului. Şi mai mult, atunci când vom avea în faţă un interes german sau austriac ar fi bine să cumpănim cu mare atenţie dacă nu cumva un interes rusesc se află în spatele lor. Dacă preşedintele SUA, Donald Trump, va pune mai presus interesul Americii, aşa cum a declarat şi cum face deja, inclusiv în NATO, bine ar fi ca şi România să procedeze la fel. Dar cu cine? Cu preşedintele actual este exclus! Practic, România va fi obligată să acorde o mai mare atenţie interesului său ca ţară. Nu să dea din cap în semn de accept aşa cum se întâmplă cu molâul de Klaus Werner Iohannis!
Nu de alta, dar în Europa s-a ajuns, din păcate, atât de departe încât interesele tuturor statelor membre ale şubredei Uniuni Europene să nu fie convergente. Ba chiar dimpotrivă. Brexit-ul, poziţia Poloniei şi cea a Ungariei, care are relaţii privilegiate cu Vladimir Putin şi cu Donald Trump sunt exemple clare.
România în situaţia de faţă se află cum este mai rău! Cu un preşedinte proeuropean (mai precis pro Germania!) şi cu un guvern proamerican nu se va putea funcţiona! De mai bine de un deceniu, liderii politici nu se mai înţeleg între ei. Cine conduce binomul, sau în cazul lui Klaus Werner Iohannis chiar dacă este sau nu dirijat de binomul SRI-DNA îşi arestează sau le face dosare adversarilor politici. KWI altceva nu ştie!
Ion PREDOŞANU
P.S. Preocupat să pună beţe-n roate Guvernului Grindeanu şi să destabilizeze România prin toate mijloacele, preşedintele Klaus Werner Iohannis a cerut o întrevedere cu primul ministru şi cu ministrul Finanţelor Publice. Doar-doar va mai întârzia Bugetul de stat 2017, aprobat ieri de Parlament. (Ion Predoşanu)
Basescu e de vina .