Editorial

Ca la noi, la nimeni / Salarizarea unitară, la dospit!

 | 12 aprilie 2017, 00:00 | 0 comentarii | 

Motto: “Pericolul primordial în viaţă este să-ţi iei prea multe măsuri de precauţie.” Alfred Adler
S-a vorbit mult prea mult despre fericirea care-i va paşte pe bugetari de la 1 iulie 2017, atunci când se preconiza că va intra în vigoare noua Lege a salarizării unitare. Oamenii îşi puseseră mari speranţe într-o lege ce promitea marea cu sarea, chit că nimeni n-a văzut un proiect al ei.
Extrem de vorbăreaţă pe această temă a fost, evident, ministrul Muncii – Lia Olguţa Vasilescu. Era domeniul ei, deocamdată îşi arătase priceperea managerială la Primăria municipiului Craiova şi în cele câteva luni de ministeriat. Eu, unul n-o condamn şi nici nu aş avea de ce. Anunţase că lunea ce abia trecu va depune proiectul Legii salarizării unitare la Senat, prima Cameră sesizată, deşi Camera Deputaţilor va fi cea cu rol decizional. Legea este una foarte dificilă şi cu ea şi-au rupt gâtul mai multe guverne fără să izbutească măcar s-o trimită în Parlament. Că s-a lucrat proiectul la Guvernul Grindeanu, ori că s-a realizat la PSD este mai puţin important. Bine ar fi să fie folosiţi toţi specialiştii din Ministerul Muncii, din cel al Finanţelor Publice şi, de ce nu, chiar cei de la PSD. Căci, dacă stăm bine şi ne gândim, însăşi Lia Olguţa Vasilescu este vicepreşedinte al PSD.
Nu-i exclus ca amânarea cu 7-10 zile a depunerii proiectului Legii salarizării unitare la Parlament – idee ce-i aparţine liderului PSD, Liviu Dragnea – să fie extrem de benefică. Şi aşa proiectul Legii salarizării unitare nu fusese în dezbatere publică, sindicatele susţin că nu ştiu de forma finală şi, în Săptămâna patimilor Mântuitorului nostru – Iisus Hristos – le-or mai veni niscaiva idei celor care o citesc şi sunt interesaţi.
Se zice că salariile mari vor veni la pachet cu disponibilizările la fel de mari. Nici nu s-a dat bine publicităţii noul proiect de lege a salarizării unitare că s-a şi provocat un scandal, ce se va muta în zona disponibilizărilor, după cum se vorbeşte, cu deosebire în administraţia locală. Şi dacă funcţionarii de la nivel teritorial pot fi daţi afară mai simplu, nu la fel de uşor este în administraţia centrală. Unde oamenii sunt greu de disponibilizat sau de dislocat, şi care vor putea ulterior câştiga procese, în instanţă, contra statului. Şi ar putea reveni pe aceleaşi posturi, poate chiar cu plata salariilor pe perioada cât au rămas fără slujbă! Nu mă număr printre aceia care cred că vor suferi cetăţenii care vor fi obligaţi să stea la mai multe cozi, din pricina deficitului de personal.
Până-n 1989, la Peştişani, Primăria sau Consiliul Popular, cum i se spunea, avea doar şapte funcţionari mari şi laţi, cu primar şi viceprimar. Treaba mergea, ce-i drept şi problemele erau mai puţine, dar acum a crescut birocraţia, numărul funcţionarilor depăşeşte 40 şi întrece orice aşteptări. Ba se mai spune că oraşul Tismana ar avea mult mai puţini funcţionari, cu lefuri mai mari şi, probabil, mai responsabili.
Oricum, funcţionarii sunt greu de disponibilizat. Unele ministere nu au bani de angajări şi chiar dacă ar avea, Ministerul Finanţelor Publice a suspendat temporar ocuparea posturilor vacante şi a promovărilor pentru personalul din aparatul central şi instituţiile subordonate.
Unii ordonatori de credite au anunţat deja că trebuie să facă disponibilizări, dar se vor organiza concursuri pentru a stabili cine pleacă din sistem. Cei care vor rămâne în instituţii vor avea salarii mai mari, dar şi atribuţii sporite!
Ion Predoșanu

Semnatura eletronica CertDigital
Articole asemanatoare



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

ECO JURNAL