Hotărât lucru, viceprim ministrul Vasile Dâncu este un excelent demagog. Adică, un politician mascat şi nicidecum un tehnocrat. O fi un bun sociolog, nu punem la îndoială calităţile sale de universitar. Şi mirarea-i mare în ceea ce-l priveşte, cunoscând faptul că e fiu de ţăran. Chit că tatăl său era un poet-ţăran ce însăila poeme în care-l preamărea pe Nicolae Ceauşescu.
În România de azi sunt familii întregi ce supravieţuiesc din pensii mizere ori altele din alocaţiile acordate de stat copiilor. Cu o natalitate în scădere continuă, familiile cu mai mult de doi-trei copii sunt rare şi, de regulă, ori sunt credincioşi sau mai degrabă ţigani. Cum este cazul şi la mine, la Peştişani, unde în 2016 nu s-a mai născut nici un copil de român, dar bătrânii şi bolnavii au pierit pe capete. Pe sărăcia asta lucie, familiile care-au îndrăznit, au avut curajul sau, din greşeală, li s-a umplut casa de plozi sunt extrem de rare. Ca şi cum ar fi rezolvat vreo problemă reală, aşa cum ne-am fi aşteptat de la nişte guvernanţi pretinşi tehnocraţi, Cabinetul Cioloş a ieşit la rampă cu o Strategie antisărăcie. Documentul respectiv conţine 47 de măsuri, fără ca guvernanţii să aibă nici cea mai vagă idee cât va costa statul să realizeze aceste măsuri şi nici măcar de ce sume din fonduri nerambursabile este nevoie din fondurile europene. Spre a cofinanţa strategia aceasta. Una ce nu-i nici măcar originală. Ultimul proiect al Comisiei Europene fiind anunţat de Comisarul european pentru Dezvoltare, Corina Creţu, se numeşte „Regiuni mai puţin dezvoltate”. Nu-i vorbă, se uită faptul că măsuri demagogice de acest fel au mai existat în România de prin 2006-2008 încoace, mai ales în anii electorali cum este şi 2016, fără a se obţine vreun rezultat în combaterea sărăciei.
În condiţiile când Bugetul pe 2016 nu prevede bani pentru crearea de locuri de muncă, bănuiţii tehnocraţii lui Cioloş nefiind cu nimic mai breji decât celelalte guverne, ne anunţă cele 47 de măsuri prin vocea Demagogului naţional Vasile Dâncu. Antreprenorul rural ar fi o primă măsură iluzorie, iar alta sună aşa: Bunicii comunităţii. Cu referire la bătrânii ce se vor implica în programe de îngrijire a copiilor, iar pregătirea pentru această misiune ar necesita alte programe speciale. Am amintit doar două dintre măsurile de domeniul ştiinţifico-fantastic prin care statul vrea să pună o pâine pe masa săracului alegător. Nefiind bani pentru aceste măsuri, alegătorul nu are decât să rabde de foame. Şi, dacă-i fraier, să-şi dea votul!
Se cunoaşte că, între 2011-2015, România a avut o creştere economică. Mai mult, în anul 2015, Cabinetul demisionar Victor Ponta izbutise a doua creştere economică din Uniunea Europeană. Numai că, analistul economic Ilie Şerbănescu aprecia că nu este vorba de o creştere economică reală, bazată pe producţie, ci una pe consum. Vreme în care transnaţionalele scoteau din România profitul. La fel cum o fac în orice Colonie! Profetul eradicării sărăciei, demagogul Vasile Dâncu, viceprim-ministru în Guvernul pe care-l puteam numi de pe acum de tristă amintire, ne trage de mânecă şi ne zice că în cei cinci ani nici sărăcia n-a stat pe loc. Ea a crescut cu 2-3 procente!
Suntem, orice s-ar spune, nevoiaşii Europei. Jumătate din populaţia ţării este sub pragul sărăciei. Cum a declarat Comisarul pentru Dezvoltare, Corina Creţu, Comisia Europeană a lansat programe pentru combaterea acestui flagel. Iar România are 5 din 8 cele mai sărace regiuni ale Uniunii Europene. La sfârşitul anului 2015, Cioloş şi ai lui îşi fac valiza şi pleacă acolo de unde şi-au luat concedii fără plată! Lăsându-ne un fantasmagoric program de Strategie antisărăcie.
ION PREDOŞANU
