Am aflat cu oarecare întârziere o declaraţie a preşedintelui Senatului – Călin Popescu Tăriceanu. Cum că numele lui Dacian Cioloş pentru postul de prim ministru deţinut la acea vreme de Victor Ponta se vehicula de vreun an de zile. Pe 22 octombrie, acelaşi Dacian Cioloş fusese anunţat ca viitor premier al României de ipochimenul Rareş Bogdan, apropiat al preşedintelui dictatorial Klaus Iohannis, la obscurul post de radio Realitatea FM. Pe 5 noiembrie, site-ul EurActiv, al Comisiei Europene, pomenea acelaşi lucru, cu mai multe zile înainte de nominalizarea sa de către preşedintele Klaus Iohannis. Unul care-a subjugat partidele parlamentare – slabe şi ele, ce-i drept, din moment ce doar PSD, la al doilea rând de consultări a pronunţat numele lui Liviu Voinea drept candidat tehnocrat al social-democraţilor pentru un posibil prim ministru independent.
Un prim ministru ales democratic, în urma alegerilor parlamentare. Omul îşi făcea datoria ca prim administratror al averii ţării – cu mai multe bune decât rele – chestiunile pozitive fiind recunoscute inclusiv de EUROSTAT. Nu avea nevoie Uniunea Europeană şi, mai ales, FMI-ul de un prim ministru ce nu accepta căpăstrul FMI – de care Ponta anunţase că nu mai are nevoie, la fel cum a procedat până la capăt premierul Ungariei, Viktor Orban -, dar nici Bruxellesul.
Soarta democraţiei româneşti îngenunchiată prin gestul sfidător şi cinic al preşedintelui Klaus Iohannis e tristă. Practic, democraţiei i s-a pus cruce! În istoria postdecembristă au mai fost două guverne de tranziţie, conduse de tehnocraţi: Theodor Stolojan – care e şi un slab finanţist -, apoi de Mugur Isărescu. Numai că ambele guverne pretins tehnocrate aveau miniştri politici. Care răspundeau de faptele lor în faţa partidelor şi, desigur, a electoratului.
Cum majoritatea pretinşilor tehnocraţi nominalizaţi de Dacian Cioloş provin de prin funcţionărimea românească ajunsă în posturi de mâna a patra pe la Comisia Europeană ori chiar ambasadori nu-i nici-o jenă să realizăm că ne-am ales cu un guvern de tehnocraţi sub acoperire… Cei mai mulţi dintre ei făcând parte din liota promovată de expiratul Traian Băsescu.
Avem, cum s-ar spune, un talmeş-balmeş în care la Ministerul Finanţelor Publice este o muiere gureşă, fostă şefă a reprezentanţei FMI pentru România şi Bulgaria exact în perioada de tristă amintire când preşedintele-jucător tăia salariile şi încerca acelaşi lucru cu pensiile. Nu va mira pe nimeni faptul că anunţata lege a salarizării unitare a bugetarilor, ori indexarea pensiilor vor fi aruncate la gunoi.
Şi toate acestea au fost posibile prin calitatea îndoielnică a liderilor partidelor politice parlamentare. În care Liviu Dragnea – ameninţat cu dosarul penal din Justiţie, la fel ca şi Gabriel Oprea – sprijină Cabinetul Dacian Cioloş mai mult decât au făcut-o cu Guvernul Victor Ponta. Cât despre Alina Gorghiu şi Vasile Blaga nici nu are rost să amintim.
Singurul politician cu coloană vertebrală rămâne Călin Popescu Tăriceanu, motiv pentru care şi lui i se va coace ceva. Din interiorul pretinsei democraţii româneşti şi nu neapărat de la Comisia Europeană sau FMI, din pricina cărora a căzut Victor Ponta. Politicianul Tăriceanu va fi regretat, aşa cum este deja regretat fostul prim ministru Victor Ponta.
Cel care-a avut parte de nefericita tragedie de la Colectiv Club. De care se face vinovat tot atâta cât este vinovat Klaus Iohannis. Profitorul tristului eveniment, de care aproape că nu mai vorbeşte nici lumea politică, dar nici societatea civilă. Aceea confundată cu “strada” de procopsitul şi nepriceputul Klaus Werner Iohannis.
Pe fostul prim ministru şi preşedinte al PSD Adrian Năstase îl înjura lumea că are patru case, iar pe Iohannis cel cu şase case nu!
ION PREDOŞANU
