Rememorarea împrejurărilor prin care “catindatul” la prezidenţiale din anii 2004 şi 2009 s-a aburcat pe Tronul, cândva Regal, al Palatului din Dealul Cotrocenilor, nu şi-ar mai avea rostul.
O facem, totuşi, pe scurt. Şi-n 2004 a avut abia vreo 250.000 de voturi mai mult decât Adrian Năstase, deşi între cele două tururi ţipase ca din gură de şarpe despre “fraude electorale”. Fraude neanchetate nici până-n ziua de astăzi!
Iar în 2009 l-a lăsat pe Mircea Geoană să se bucure că-i preşedintele României pentru o noapte. Iar dimineaţa, după ce se contabilizaseră şi voturile de la ambasadele României – şi în special cea de la Paris, unde s-a votat odată la fiecare 15 secunde -, sprijinit fiind de serviciile informative aparţinând SIE, ne-am trezit iarăşi cu acelaşi preşedinte-jucător. Suspendat numai de două ori, ne-a călărit ca popor – de fiecare dată. Atunci când au vrut muşchii lui. Băgându-i la răcoare pe principalii adversari politic – cazul Adrian Năstase e numai unul dintre ele – şi apărându-i de Justiţie pe mai toţi apropiaţii săi.
Ce-a fost a fost. Problema viitorului pare a fi una serioasă. Regimul Băsescu e atât de perfecţionat încât nu se ştie cum vom scăpa de el. Sunt destule voci din societatea civilă care par neîncrezătoare că vom scăpa în 21 decembrie 2014 de personajul Traian Băsescu însuşi. Iar în ipoteza că, în sfârşit, vom avea norocul să părăsească Tronul sau Jilţul Regal pe care se lăfăie, încă nu se ştie sigur cine-l va înlocui. S-au înscris mulţi candidaţi, deocamdată, iar ofiţerul acoperit Cristian Diaconescu, zis Laudă, se recomandă drept candidatul lui Traian Băsescu. O afirmaţie ce-l trage mult în jos, fără ca el să-şi dea seama.
Adevăraţii candidaţi – la cei cu şanse reale mă refer – cum este preşedintele PSD, primul ministru Victor Ponta, nu se grăbeşte să-şi anunţe cu certituduine candidatura. Din varii motive. Fie nu-i hotărât să renunţe la puterea pe care i-o dau preşedinţia PSD şi postul de prim ministru care – între noi fie vorba – îi vine ca o mănuşă. Ori trage de timp şi cunoaşte faptul că o anunţare timpurie a candidaturii l-ar eroda, prin atacurile care nu vor întârzia să apară.
Marile probleme vor apare după ce practic scăpăm de Dictator. Ştiut fiind că sistemul creat de el – serviciile de informaţii, Justiţia – prin procurorii desemnaţi de T.B. prin decret prezidenţial, ca şi în cazul magistraţilor creaţi după chipul şi asemănarea lui “Zeus” sunt greu de schimbat. Mai ales ca mentalitate sau ca metehne.
Iată de ce avem mare nevoie de un preşedinte normal, dăruit poporului român şi capabil să schimbe nu din temelii – aşa ceva e greu de făcut peste noapte -, ci în timp mai toate instituţiile importante ale statului. Cu un rol din ce în ce mai important al Parlamentului.
ION PREDOŞANU
