Haideţi să mai citim ce mai zice Vlad Voiculescu, ministrul tehnocrat al Sănătăţii, despre spitale. Omul nefiind de specialitate nu ne mai îndeamnă să ne spălăm pe mâini, precum predecesorul său, lăsându-ne la marea milă a lui Dumnezeu. Ce-i drept, sistemul de sănătate publică e un cartof fierbinte. Iar cine se joacă cu acest cartof fierbinte riscă să se ardă. Rău de tot.
Vlad Voiculescu e de părere că 80% dintre spitalele de stat din România ar trebui neapărat închise, dacă sunt judecate după starea precară în care sunt ele astăzi. Textual, V.V. dixit: “Dacă ar fi să aplicăm acum toate măsurile punitive, 80% dintre spitale ar trebui închise, ceea ce este o opţiune complet nerealistă şi ar arunca ţara în criză.” Cu amendamentul că din punct de vedere al sistemului de sănătate publică ţara este în criză mai demult, iar el ca demagog nu vrea să recunoască!
El descrie dezastrul din Sănătate, dar promite(a promite nu costă bani!) că are şi soluţii la care ministerul a început să lucreze. Incredibil este, veţi vedea, ce pregătesc autorităţile. Ministrul tehnocrat din “Guvernul meu”, adică al lui Iohannis, recunoaşte că dacă statul ar lua măsuri radicale, prin închiderea unităţilor medicale în care oamenii se îmbolnăvesc şi mor pe capete, indiferent de vârstă – de la nou-născuţi şi până la vârstnici – în loc să se însănătoşească, serviciul de sănătate publică ar intra în colaps. Asta în cazul în care n-ar fi în colaps! Măsurile pe care mizează ministrul Voiculescu sunt de direcţionare a fondurilor pe care le are la dispoziţie statul pentru modernizarea capitală a marilor spitale din ţară. Dar cu spitalele mai mici ce facem?
El mai susţine: “Căutăm altfel de soluţii. Pregătim şi vom face public un plan de investiţii pe termen mediu. Vorbim de un buget de peste un miliard de euro pentru următorii ani. Doar cele trei spitale regionale vor ajunge la o investiţie de peste 600 milioane euro, după estimările noastre”, declară pe site-ul www.capital.ro.
Chiar dacă nu agreează ideea privatizării spitalelor de stat, câteva proiecte iniţiate de el conduc la această idee. Mai este de părere că principala lipsă o reprezintă finanţarea, motiv pentru care una dintre soluţiile de ieşire din criză de identitate şi de credibilitate a unităţilor medicale este încurajarea semnării de parteneriate publice-private. În felul acesta, statul ar putea folosi şi bani privaţi pentru construcţia sau renovarea spitalelor. Iar firmele care finanţează aceste lucrări ar urma să fie recompensate cu un comision sau redevenţe pe o perioadă de 25 de ani.
Ministrul Sănătăţii pretinde că a avansat discuţii cu BERD, instituţie alături de care va fi făcută structurarea proiectului. Evident, finanţarea o vor aduce partenerii privaţi. Actul medical rămâne pe mai departe în sarcina statului. Privatul construieşte, finanţează, operează din punct de vedere tehnic. “Dacă acel spital respectă anumite criterii de performanţă în privinţa construcţiei, funcţionării şi echipamentelor, atunci privatul primeşte regulat o sumă de la stat, în cadrul unui contract încheiat pe o perioadă de 25 de ani.”
Sunt în stadiu de analiză mai multe posibilităţi de modernizare a Secţiei de Anestezie şi Terapie Intensivă a Spitalului de Arşi din Bucureşti. Ar fi vorba despre o secţie închisă acum mai bine de o săptămână, după ce aici şi-au pierdut viaţa două persoane “în condiţii demne de un spital de campanie”, minte Vlad Voiculescu. Oamenii aveau viermi în urechi şi la răni, ceea ce nici măcar pe front, în spitalele de campanie, nu este posibil!!! Aici, la Spitalul de Arşi, nu sunt excluse donaţiile, dar şi investitorii străini s-au arătat interesaţi.
Ca o altă opţiune ar fi aportul Primăriei Bucureştilor, cea care are în administrare clădirea. Tot Vlad Voiculescu mai zice: “Vorbim de varianta în care investiţia de modernizare să fie făcută din bani de la bugetul Primăriei, de data aceasta în acord cu standardele de la minister. A treia opţiune e să contribuim de la bugetul de stat, respectiv din bugetul Ministerului Sănătăţii şi avem acord de principiu în acest sens.”
Păcatele cele mari, cu bebeluşii morţi la naştere şi cu bolnavii arşi mâncaţi de viermi, s-au produs. Oare timpul va mai avea răbdare cu ministrul tehnocrat al Sănătăţii ori cu Guvernul Cioloş? Sau scapă cine poate, din marea milă a bunului Dumnezeu?
Ion Predoșanu
