Dacă despre o dezvoltare economică pentru progresul României greu se mai poate vorbi, în schimb balamucul public a devenit un mod de viaţă garantat, derulându-se într-o continuă ofensivă mahalagească. Iar ca un paradox, animatorul şi purtătorul a tot felul de şicane şi contre este însuşi preşedintele României, care de 10 ani încoace n-are stare şi se dă mereu în stambă, inflamând, aşa cum se vede, societatea românească.
Şi cine are ochi să vadă şi minte să priceapă îşi poate da seama că domnia sa şi-a dorit să fie Preşedinte, nu pentru a milita în folosul intereselor ţării, dimpotrivă a pus întotdeauna pe primul plan setea diabolică pentru putere, dar şi pentru a avea paravanul asigurat, fie să-şi apere pielea pentru matrapazlâcurile făcute după 1990, şi apoi a-şi proteja interesele de familie şi de castă politică, continuând cu abuzurile şi fărădelegea, în contrast cu principiile fundamentale ale democraţiei şi ale Constituţiei , într-un stat de drept. Practic, printr-un simplu joc de memorie se pot dovedi astfel de afirmaţii şi cu siguranţă o radiografie a numitului personaj, adică ipocrizie, minciună şi laşitate, răutate şi dorinţa de răzbunare, evident însoţite şi de carenţe din educaţia primară. Toate se revarsă ca un torent mâlos plin de jigniri şi mizerii, fie asupra unor persoane şi grupuri cu activităţi cotidiene, fie la adresa unor instituţii ale statului, cu imixtiuni anticonstituţionale în exces, extrem de grave. Aproape că nu a rămas persoană publică şi chiar privată care să nu fi intrat în cătarea acestui mediocru personaj, fiind terfelite şi murdărite în fel şi chip, dar, aşa cum spuneam , şi categorii sau grupuri sociale, instituţii ale statului, fiind atacate la rădăcină fundamentele democraţiei. Altfel spus, doar el ca persoană şi restul lumii, întreţinând un permanent scandal mediatic, încât ne întrebăm dacă nu ar fi nevoie înainte de a se reproduce în „divide et impera”, a se angaja şi ceva psihologi care să-l pregătească încă de pe acum pe domnul Băsescu pentru viitorul său existenţial post-prezidenţial. Însă, până atunci, se vede treaba că pătimaşul „guvernator” încă are suficiente atuuri de a-şi chinui naţiunea ce pe nedrept o păstoreşte în toţi aceşti ani urâţi, când ţara a fost împinsă în braţele sărăciei. În schimb, pentru a tulbura liniştea românilor şi a plăti toate poliţele, nelegitimul preşedinte a avut grijă să-şi subordoneze instituţiile coercitive ale statului, formându-şi o gardă pretoriană- procurori, judecători, servicii secrete, CCR etc. îndreptate până la urmă împotriva propriului popor. După ce i-au stat în gât ex-regele, foştii preşedinţi şi prim miniştrii ai României, Parlamentul, lideri de partide, formatori de opinie, precum şi înalţi demnitari de stat, acum a căşunat pe actualii guvernanţi, în primul rând pe primul ministru, atacându-i în cel mai mitocănesc stil cu putinţă. Şi nu atât, că ar fi vorba de cum îşi fac aceştia treaba, ci doar pentru a-i decredibiliza, etichetându-i cu aceleaşi acuze şi jigniri mahalageşti. Face totul şi de pe poziţia de servitor al Înaltei Curţi de la Bruxelles sub paravanul căreia reacţionează vulgar şi ori de câte ori pofteşte a-şi ataca adversarii politici şi pe toţi cei ce nu-i cântă-n strună. În plus, după ce s-a despărţit într-un mod de-a dreptul jenant de PDL – prima sa dragoste, se strofoacă pentru a-şi crea un alt partid, aşezându-i atât în avangardă, cât şi în ariergardă pe consilierii săi de la Cotroceni, plătiţi din bani publici pentru cu totul alte obligaţii, adică puşi acolo să servească statul român. A mai ademenit şi ceva apendici politici pentru formarea PMP, iar cu viclenia –i recunoscută, călcând cu toate încălţările pe Constituţie, a declanşat camuflat campania electorală pentru noua, dar şi vechea, sa dragoste politică. O face, sluţindu-i pe alţii, pentru că ţinteşte după mintea-i îmbătrânită, a continua să dicteze în politica românească, atacând de pe acum adversarii politici, cu desantul lui la fel de nociv: Udrea, Macovei, Predoiu, MRU. Altfel spus, să refacă sub umbrela sa protectoare tot ceea ce autodefinesc ei Dreapta românească, dar cu el în frunte pe post de vătaf. Or, se vede că totul e cusut cu aţă albă, mai ales că bătrânelul Băse lovindu-şi opozanţii îi gratulează pe Ponta şi pe Antonescu cu epitetul de „bebeluşi politici” pentru viitoarele alegeri prezidenţiale, şi nu numai. Numai că , din păcate pentru domnia sa, Traian Băsescu, intrând într-o evidentă degringoladă publică a ajuns şi în incapacitate de a mai reacţiona lucid. Cu toate astea, dincolo de inutilul pact de coabitare cu guvernul, în ultimul său an de mandat, poate încurca multe lucruri, spre disperarea celor ce sunt puşi să suporte aproape zilnic un circ politico-mediatic greţos şi apăsător. Aşadar, acest regim de castă instaurat, perturbă şi torturează liniştea românilor, mai ales că cel care îl girează nici nu doreşte să se potolească,văzându-şi de bătrâneţea care deja îi dă târcoale, dimpotrivă încearcă să-i mai păcălească pe cei cu mintea scurtă, clocind un nou partid. Căci, iată, durându-l în cot de România, o toacă mărunt prin tot felul de războaie interne, aruncând mereu mizeriile în bătătura altora. Şi pentru a fi mai sigur, ordonă şi justiţiei decizii năucitoare care să-i acopere abuzurile, condamnându-i pe alţii. Păi este bine , domnule „guvernator”, nelăsând mai nimic bun în România, după 10 ani de oarbă tiranie? Iar acum ne dai iarăşi momeala, crezând că am fost noi, românii proşti şi….încă vom fi proşti, pentru a vă putea alimenta apetitul pentru populism, în realitate o colcăială de interese murdare şi judecăţi strâmbe?. Şi încă ceva să ne mai reamintim cum, dincolo de votul românilor, în bună parte manipulat şi trucat, domnul Traian Băsescu a ajuns preşedintele României în 2004 şi 2009, având şi girul din afară, intermediat prin culise şi anumite aşa-zise societăţi civile, plătite cum se cuvine tot din exterior, pe fondul „revoluţiilor” portocalii din Europa . Aşa că a sosit timpul nu doar de a nu-l mai lua în seamă pe nelegitimul preşedinte, ca personaj politic ci mai degrabă a-l compătimi, fiind chiar anihilat adeseori prin miştocăreală de către potenţialii lui adversari, dar nu numai.
Vasile Irod
