Am îndrăznit să preiau drept motto un alt motto din „Monitorul de Motru”, o publicaţie a Consiliului Local Motru, scoasă prin osârdia poetului Constantin Bunilă.
Domnia sa are un pluguşor inspirat de Scena politică locală şi intitulat „Cu tăieri la buzunar!” Mă rog, cu poeţii nu te pui şi, ni se pare firesc, gustându-i umorul să precizăm că poemul-pamflet se află pe pagina intitulată „politica veselă”. Că nu-i deloc veselă urarea din titlu e o altă poveste. De care nu se face deloc vinovat autorul.
Cert este că, am luat-o cam devreme cu Pluguşorul. Unul care pe vremurile rele cu zăpezi ca lumea se respecta. Pe la începutul anilor ‘60, eclatanta Zână de Pleşcoi, actuala iubitoare de Zeus, încă nu se inventase şi nici nu se putea vorbi 
aiurea, de genul „Noi suntem urmaşii lui Traian. Ai lui Traian Băsescu!” Dar pentru că mai avem timp până la Anul Nou, să revenim la lucruri mai serioase. Şi dacă tot am amintit de începutul anilor ‘60, să spunem că un gorjean – Vasile Blendea, din Peştişani – cu mult har era student al Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti, avându-i profesori universitari pe George Călinescu şi George Ivaşcu. Ultimul era şi director sau redactor şef la revista „Contemporanul”. Le promisese că dacă-i primeşte Tudor Arghezi, la Mărţişor, el le publică fotografiile cu poetul „Cuvintelor potrivite”. Ştiurlubaticului de Sile Blendea, care se-ndeletnicea şi cu fotografia, i-a venit geniala idee să facă o echipă de colindători cu care să-i caute pe-acasă pe corifeii literelor româneşti. Zis şi făcut. Au trecut, îmbrăcaţi în costume populare, pe la Zaharia Stancu, pe la Mihai Beniuc, pe la Alexandru Piru, George Macovescu şi destui alţii.
Din echipa de urători alcătuită ad-hoc, numai din colegi de la facultatea de litere, mai făceau parte gorjeanul Ion Filipoiu, actual poet, istoricul Ion Vulpe, mehedinţean, ziaristul Dumitru Avram, apreciat comentator de politică externă şi deputat PRM în Parlamentul României după Revoluţie şi alţii, din alte judeţe. În echipa de colindători n-au încăput Adrian Păunescu, doljean din Bârca, încă nedebutat ca poet, şi nici Gelu Negrea, mehedinţean şi el, colegi de facultate cu primii dar afoni. Adică nu le aveau cu cântatul, cam prieteni cu toţii în acele vremuri grele şi ambii fumători de ţigări proaste, ca Arghezi, la care trebuiau să ajungă neapărat. La Mărţişor, din poveştile lui Sile Blendea, cel prea devreme plecat dintre noi, şi ale lui Ion Vulpe, şi el posesor al unor fotografii cu Arghezi, i-a primit doamna Paraschiva, soaţa poetului. I-a omenit cu cozonac, le-o fi dat şi ceva vin, deşi ei nu îndrăzneau să bea şi să-l sărăcească pe Maestru şi chiar au făcut fotografii. Aşa cum le promisese, profesorul şi scriitorul George Ivaşcu le-a publicat în ediţia următoare a Contemporanului. A ieşit un scandal imens. Zgârcitul de Tudor Arghezi s-a făcut foc şi l-a ameninţat pe Vasile Blendea, autorul fotografiilor, cu procesul în care să ceară despăgubiri.
Regretatul Vasile Blendea se căia că n-a avut parte de un proces Arghezi-Blendea. Uitase ce emoţii avusese la vremea aceea şi gândea că a scăpat ocazia de a intra în istoria literaturii române ca unul chemat în justiţie de marele Tudor Arghezi. De atunci datează şi fotografia portret – Arghezi cu bască, devenită celebră – făcută, nu râdeţi, cu un banal aparat de fotografiat pe film îngust SMENA 2. Noroc cu iscusitul director al Contemporanului – George Ivaşcu. A publicat, somat fiind de Arghezi, următorul text împăciuitor, ca un drept la replică: „ Au venit la mine să mă colinde nişte studenţi la litere. I-am primit, i-am omenit şi m-am lăsat fotografiat cu ei. Mă aşteptam ca fotografiile cu mine să fie în albumul fiecăruia dintre ei, iar nu comercializate!” Am cita din memorie, un text semnat de T. Arghezi, care-a stins un litigiu iminent. De atunci, George Ivaşcu, fin diplomat, l-a atras în galeria colaboratorilor pe inegalabilul poet şi pamfletar Tudor Arghezi, plătindu-l regeşte pentru acele vremi.
Alăturat, graţie amabilităţii poetului Ion Căpruciu, publicăm o poză cu Tudor Arghezi şi Vasile Blendea. Care se împăcaseră din timpul vieţii şi fac împreună, probabil, „Bilete de papagal” ilustrate în Rai.
Ion Predoşanu
