Curajul de a conduce

Victor Ponta, gorjeanul cu cele mai mari şanse de a deveni preşedintele României, a fost premiat pentru curajul de a conduce cel mai mare partid din ţară. Spre cinstea lui Ponta n-a trimis nicio verişoară să-i ridice premiul şi n-a ignorat oferta unui post de televiziune care nu va ezita să-l critice dacă va călca strâmb.

Victor Ponta a mai demontat o fantoşă a duşmăniilor politice, prezentându-se la o întâlnire cu Traian Băsescu chiar la Cotroceni, acolo unde subsemnatul crede că îi va fi locul deputatului de Gorj, începând cu 2015. Nu de altceva, dar cineva trebuie să-şi asume şi rolul de corector al derapajelor portocalii. Spre deosebire de belicosul Crin Antonescu şi de nehotărâtul Mircea Geoană, care au avut nevoie de un vârf de lance atunci când au vrut să îl învingă pe Traian Băsescu, Victor Ponta se duce singur în gura lupului pentru că ştie că poate fi mortal chiar şi pentru cel care se crede lup de mare în oceanul neliniştii româneşti. Ponta a anunţat că vine la Târgu-Jiu fără să stabilească vreo agendă, fără să îşi anunţe data sosirii pentru că are în istorie destule modele, începând chiar cu Mircea cel Bătrân, care colinda ţara să vadă cum se ascut condeiele lui Vodă. Desigur, Victor Ponta poate veni la o întâlnire cu staff-ul partidului său din Gorj, ca un simplu mesager de Sărbători, convins că ochii care nu se văd se uită şi că toate necazurile, toate off-urile se pot stinge într-o cupă de şampanie. Dar cine să ştie ce are de gând Victor Ponta, mai ales că la Gorj au început deja anunţurile de intenţie a unor candidaturi la deputăţie înainte de consumarea alegerilor locale. Ori, nu se ştie dacă după alegerile locale, cei care fac anunţuri vor fi printre câştigători sau printre cei învinşi. Victor Ponta n-ar putea merge niciodată la război cu perdanţii şi nici cu cotizanţii, pentru că în Viitorul Parlament, migratorii politici nu vor mai avea loc.

Ştiinţa de a conduce este cu totul altceva, iar aici Victor Ponta mai are încă multe teste de trecut. Ca unul dintre fondatorii partidului, i-aş recomanda să cultive un radicalism moderat, să continue promovarea tinerilor politicieni, însă criteriile selecţiei lor să fie draconice, dacă se poate; să nu neglijeze pentru nimic în lume electoratul majoritar din România – femeile; să nu accepte nici un compromis cu cei care au în C.V. panamale. Desigur, sunt condiţii foarte dure, sunt condiţii care impun modificarea legii electorale, anularea cadourilor de partid, şi a oportuniştilor sau a celor care caută imunitate cu orice preţ pentru relele făcute de ei în societate. I-aş mai cere ceva lui Victor Ponta, dar am să i-o cer între patru ochi, pentru că în aceste momente Opoziţia nu poate promova o asemenea iniţiativă şi este păcat de valabilitatea ei într-un context al unei ţări europene.

Notă! Victor Ponta începe să se identifice cu speranţa românilor de a scăpa ţara de spectrul răului portocaliu, dar nu toţi pedeliştii sunt de aruncat la lada de gunoi a istoriei, pentru că şi la ei există mulţi oameni de calitate. Cred că de aceea, mergând la Cotroceni, Victor Ponta a arătat câtă diferenţă este între lupta politică principială şi duşmănia promovată zilnic de la cel mai înalt nivel.

Constantin Bunilă