Drumul cărbunelui, de la restructurare, la explorare

347

bunila (1)Fantasmagoriile, care au bântuit mineritul vreme de 14 ani, transformându-l pe Ionel Manţog dintr-un jurist, format în mediul industrial, într-un strateg omnipotent, îşi arată adevărata faţă, pas cu pas, zi de zi.

Tirurile de cărbune nu au dărâmat numai drumul Miculeşti – Motru, care era un drum judeţean, ci şi drumul Baia de Aramă – Strehaia, care era drum naţional, sau drumul naţional DN 67, ci şi casele şi construcţiile de pe toate traseele pe unde au circulat. Ce n-a reuşit Ionel Manţog, adică să simplifice birocraţia din SNLO şi unităţile desprinse din ea, au reuşit investitorii din domeniul privat şi n-o să vă vină să credeţi ce mari personalităţi politice şi economice, zonale şi naţionale, sunt implicate în această afacere, care, practic, a luat locul mineritului de stat.

Tirurile de cărbune ocolesc rutele CFR, sigure şi deloc producătoare de daune proprietarilor de case sau de construcţii de pe traseele amintite mai sus.

Ce se întâmplă cu terenurile afectate de lucrările de descopertă ale micro-carierelor private este iarăşi o nebuloasă, deoarece proprietarii vând aceste terenuri şi semnează nişte documente pe care nu le mai citesc, în care este scris negru pe alb că primesc bani şi pentru reamenajarea terenurilor.

De multe ori, autorităţile locale din zonă sunt complici cu investitorii. Nu ne permitem să spunem ce stă la baza relaţiilor lor, dar se cam subînţelege. Cărbunele este foarte bun, însă nu la fel de bun ca cel exploatat în cariere sau în subteran, care este mai scump, pentru că include în el toate năzbâtiile patronate de conducerile unităţilor de stat. O marfă scumpă numai interesează pe nimeni.

În fiecare dimineaţă, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Gorj, Vasile Râbu, navetist de la Motru la Târgu-Jiu, are prilejul să vadă pe Drumul Naţional 67, în zona stocului de la Roşiuţa, 40-50 de tiruri aliniate la încărcat, iar când se întoarce poate să vadă doi kilometri şi jumătate de drum mizerabil, plin de noroi, spălat doar pe 100-150 de metri în dreptul stocului. Vasile Râbu nu vede ce se întâmplă cu casele amplasate pe stânga şi pe dreapta drumului, case care se tot crapă sub incidenţa trepidaţiilor. Acelaşi lucru se întâmplă până la Drobeta-Turnu Severin, chiar dacă de multe ori circulaţia tirurilor este limitată în timpul zilei, masa de cărbune transportat s-a acoperit cu prelate şi nici cetăţenii nu se mai înghesuie să mai reclame, pentru că lor nu are cine să le rezolve problema de apărare a proprietăţii asupra locuinţelor personale.

Toate aceste lucruri sunt posibile şi sunt reglementate de autorităţile locale prin hotărâri de Consiliul Local, care limitează greutatea transportată pe axe la 10 tone. Un tir are trei axe, deci transporturile de 30 sau 40 de tone sunt perfect legale, cum la fel de perfect legale sunt şi afacerile. În tot acest timp, statul se căzneşte să-şi nască unitatea de serviciu din energie, botezată anticipat Electra, proiect în baza căruia minerii sunt trimişi acasă, concediaţi sau pensionaţi anticipat, pentru că reforma din minerit este tributară specialiştilor. Manţog nu putea să rezolve tot eşafodajul, pentru că decizia unui om nu se poate bucura decât de aprecierea unor parteneri neloiali poporului român şi judeţului Gorj, ci doar a unor personaje cointeresate în generarea haosului economic naţional. Nu-i de mirare că investitori din Satul Mare deschid investiţii în buricul Olteniei şi agresează pe jurnaliştii care îndrăznesc să aducă în faţa opiniei publice o asemenea speţă.

Constantin Bunilă

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here