De ieri, Guvernul Boc 3 sau 4, nu se mai ştie exact, este aproape gata. Conducerile PD-L şi UDMR împărţiseră caşcavalul.
Partea leului a revenit pedeliştilor, cu nelipsiţii Blaga, om cu mari merite în măsluirea alegerilor prezidenţiale în turul doi, Elena Udrea, şefa campaniei electorale a lui Zeus, călare acum peste mănosul şi bănosul portofoliu al Dezvoltării Regionale şi Turismului, Răducu Berceanu, şef peste deraierea trenurilor şi autostrăzile scumpe dar întârziate mai rău ca trenurile, Adriean cel Videanul care a gripat Economia ca s-o vândă în pierdere, generalul cu şi mai multe stele şi afaceri imobiliar-armate de contrabandă(eventual şi cu armament!, fostul liberalo-libertin Sebastian Vlădescu şi alţi pigmei mieluşei obedienţi, mai ceva decât starostele Emil Boc.
Plecăm la drum cu trei prim miniştri, unul mai breaz decât altul. Primul ar fi însuşi Traian Băsescu, dacă n-ar exista FMI-ul, adevăratul stăpân al României pe vreo câteva cincinale de-acum încolo şi ultimul pe listă – Emil Boc. Acele care înainte de-a intra în cabinetul lui Zeus face de vreo trei ori gestul Boc! Boc! Boc!
Câştigătorul la mustaţă al prezidenţialelor la restaurat pe veşnicul şi ascultătorul Emil Boc, iar guvernul de criză care nu scoate ţara din criză, ci mai rău o afundă va începe să scârţie din toate încheieturile curând din cauza gravelor probleme economice şi sociale grele ale anului 2010. An în care taxa unică va fi respectată, ca şi acordul cu FMI, taxa unică pe salarii e incorectă şi mare pentru salariile mici. Între un guvern adevărat, de unitate naţională şi de tehnocraţi ori specialişti a fost preferat un guvern uzat-fumat şi cârpit, pe ici pe acolo cu câte un priceput. Precum Bogdan Aurescu, la Externe, independentul fără de partid şi universitar diplomat crescut la şcoala lui Adrian Năstase şi Mircea Geoană, de care-a fost promovat şi lângă care a crescut. S-ar mai putea cârpi şi cu Marian Sârbu, care încă mai aşteaptă dezlegare de la PSD spre a întări echipa. Bun negociator şi specialist al guvernului Adrian Năstase, Marian Sârbu ar putea fi colacul de salvare al unor guvernanţi hulpavi şi nepricepuţi. De va fi refuzat în doleanţa lui, a lui Traian Băsescu şi siamezul acestuia Emil Boc, Marian Sârbu ar putea lăsa locul secretarului de stat actual de la ministerul Muncii, Mihai Şeitan. Importantul minister al Agriculturii nu i-a fost atribuit specialistului Valeriu Tabără, universitar şi om cu experienţă, ci unuia şters, dar pedelist sadea, Orest Onofrei, ţuţărul lui Gheorghe Fluture. Pe ultima sută de metri au mai prins câte un portofoliu Gabriel Sandu, la Comunicaţiile nearondate de data asta celor de la UDMR(poate singura bilă albă!), care uniune maghiară era moartă după ele, şi necunoscutul ori neavenitul, cum vreţi să-i spuneţi, Daniel Funeriu, la Educaţie, Tineret şi Sport, unde n-avea ce căuta calamitatea naturală de Mircea Miclea, universitarul clujean specializat în comisii cotroceniste de tristă amintire.
Lipsitul de har şi de idei economice salvatoare în condiţiile accentuării crizei – Emil Boc, reşapatul – ne-a şi anunţat că programul de guvernare va fi în esenţă, zicea Boc-ul de serviciu, acelaşi ca acela din 2008. Oricum nu era capabil să facă altul ca lumea şi l-am prins în vreme ce-l copia pe cel prost!
Reacţiile partidelor de opoziţie sunt crâncene, la auzul componenţei firavei încropeli guvernamentale bazate pe o majoritate firavă, alcătuită din fripturişti şi trădători. Social-democraţii îl apreciază drept un guvern cu majoritate minimă şi putredă, încă din start.
Având ca criteriu de alcătuire a majorităţii prin dezbinarea opozanţilor, preşedintele Traian Băsescu şi-a început anost un mandat numai bun pentru ambiţii personale şi de partid, nu un mandat pentru istorie ori reformarea statului, aşa cum ne-a tot ameţit. Iluziile vor dispare repede, ca şi banii din tranşele de pe 17 februarie şi din martie, împărţiţi pe interese de gaşcă înainte de a-i primi. Banii de la FMI nu vor acoperi incompetenţa guvernului Emil Boc 4, care-i mult prea mare. Acei bani cerşiţi dar neprimiţi vor ajunge cel mult pentru pensii şi salarii. Celor care le este silă de portocaliu vor imigra imediat, ceilalţi mai aşteaptă să-i apuce greaţa înainte de a imigra. N-o să stea încă cinci ani să aştepte răbdări prăjite şi să taie frunză la câini portocalii.
Ion PREDOŞANU
